Răfuiala...

O nu! Nu spune nimic! Nu ai dreptul să spui nimic! Tot ce vei zice nu sunt decât acuze. Şi crezi că le merit? Ar fi trebuit să te tratez cu aceiaşi indiferenţă ucigătoare cum ai făcut-o tu!

Ai avut curajul să-mi arăţi tot ce-i mai bun şi ce mi-ai putea oferi ca după tot să dispari în negura amintirilor. Să mă laşi să mă lupt cu gândurile şi să mă fac să cred că a fost doar un vis de-al meu tot. Să mă laşi să admir persoana care era în braţele tale, ce năştea la fiecare atingere de-a ta şi cum căpăta încredere cu fiecare cuvând adresat.

Nu te-ai gândit niciodată că lăsându-mă în acel stadiu incipit nu voi avea puterea să ajung unde puteam ajunge dacă-mi stăteai alături. Acum, ştiind ce voi putea deveni mi-e greu singură! Singură nu am necesară forţă să scot la suprafaţă acea persoană ce tu ai văzut-o împrăştiind raze şi zâmbete.

Şti ce? Nu am nevoie de tine! Reuşesc şi singură! Şi ştii că rezultatul este mult mai dur şi mult mai bun! Atunci să te fereşti de mine. Acum vezi că ai greşit? Cumva ţi-am spus eu că greşeşti lăsându-mă? A fost alegerea ta! Ţi-am respectat condiţiile şi am rămas alături de tine suficient de mult timp. Poate prea mult timp. Respectă-mi decizia şi lasă-mă să-mi văd de problemele mele. Ţi-am dedicat prea mult timp ajutându-te neaşteptând de la tine prea mult. Ajutându-te. Trăgând de tine făcându-te să realizezi că nu eşti singur şi că poţi conta pe mine. Ei bine nu mai poţi să te bazezi pe mine!

De când mai nou vrei să faci tot ce poţi să mă ajuţi? De când mai nou îţi pasă că aproape mai aveam puţin şi picam într-o groaznică depresie? Spirit de colegialitate. Ce să zic. Eşti cam în întârziere. Prea târziu.

Ştii că încet încet tot ce am simţit pentru tine s-a stins la fel de uşor cum s-a şi aprins? Ştiai asta? Nu. Nu ştiai. Erai ocupat cu altele când eu îţi făceam "temele". Erai ocupat cu băieţii când eu te sunam şi-ţi repetam că trebuie aia sau cealaltă făcută cât mai urgent dacă nu pierzi. Ştiu. Vina mea.

Acum ce vrei? Ce mai vrei? De ce nu înţelegi că nu va mai fi nimic la fel? De ce nu admiţi că într-un final tu ai pierdut?

Mă acuzi că te neglijez? Zău aşa? Când ultima dată nu te-am anunţat urgenţele? Când ultima dată când ţi-am dat telefon că întârzii la examen? Când? Chiar azi. Chiar azi ţi-am dat telefon să-ţi reamintesc unele lucruri.

Şi nu. Nu am terminat. Am să ţi le spun pe toate! Încă de când am început să scriu pe blog, tot despre tine scriu. Ei bine, asta va înceta. Tu vei înceta a mai fi cineva pentru mine. Vei fi doar ceva ce ar fi fost. Atât. Ce ar fi fost! Şi cum nu a fost, devi un.... nimic.

S-a sfârşit. Gata cu tine. Mi-ai distrus ziua încă de la începutul ei. Oare chiar trebuia? Preferam să nu-ţi spun nimic din tot ce ţi-am spus până acum.

Cu drag,

eu.

Say my fucking name!

Analiză muzicală.

E mult de citit. E doar revolta mea cu muzica comercială pur românească.
Nu citi dacă îmi vei umple frigiderul că e mult scris. Renunţă de la început. ;)

Că tot a fost weekend-ul ăsta nebunia cu leapşa cu playerul pe shuffle şi dai răspunsuri la întrebări.

Evitasem în ultima vreme să deschid direct televizorul pe unul dintre programele muzicale (sau de muzică). Între Ackent şi Lil'Lee care îşi strigă numele cât pot de tare în varianta şi glasurile lor cristaline, se mai strecoară şi un Paraziţii dulce.
Ok frate. Cântăm house. Dar ce house? Până şi Moga în ultima melodie a Andei Adam foloseşte accente dacă nu identice şi la fel, cu aceleaşi accente folosite de unicii Ackent, respectiv sunetul ăla de acordeon electric. Ce se tot copiază ăştia unu pe altu? Nu mai au şi ei alte mix-uri în cap?

Vorba Paraziţii-lor "e greu să găseşti un mix bun". Cum e să ai un dvd plin numai cu Paraziţii şi să cutreieri Bucureştiul întreg ascultând numai aşa ceva. Excepţia : era şi ea (eu adică) cu el în maşină şi atunci era vibefm în boxe. Doar că a rezistat o zi fără Paraziţii şi apoi s-a riscat şi ia lăsat să răsune. A rămas uimit că ştiam aproape toate versurile.

A! Că vorbeam în alineatul anterior celui de mai sus de aceiaşi linie melodică. Unde cu dispărut Fly Project? Ăştia aveau de la un cap al altuia al albumelor numai aceleaşi bit-uri. Dacă erau bit-uri. Am observat eu greşit sau şi ăştia de la Play and Win sunt frăţiorii lu' Fly Project? Promovând cam aceleaşi sunete?

Să mor de nu-mi vine să arunc cu ceva în muzica asta românească ce se dă în bărci cu versuri în engleză. Dar mare eu m-am născut cu engleza în minte? Să zicem că nu ştiu nici o iotă de engleză, deschid tv-ul şi opa, uite una ca Nicole Schim... brânză neagră nemţească din trupa aia cu 6 tipe bune rău ce cântă "Ai heit dis part roait hiăr" - cine ştie ce o însemna.

De melodia ce ne reprezintă la Eurovizion :D nu ştiu ce să zic. Noi, fetele balcanice, ne place să petrecem toată noaptea? Moa.... Numai eu nu!

Mi-e dor de Unu vs George Nicolaescu cu a lor Mai avem nevoie şi de iarbă. :)) poate că dacă compozitorii ăştia ai noştrii renumiţi ca Moga şi etc, ai "cânta" aveam iarbă când am compus asta- ar ieşi ceva nou.

Cu drag,

Eu.

Pi.Es. Rămân doar cu ceva rock românesc şi cu Paraziţii şi cu alte excepţii de la regulă. :D