de despartire

imi desfasor activitatea de cele mai multe ori acasa, sau la cele 2 case ale mele. cand este nevoie ma duc si la sediul firmei unde se invart toate ideile mari si planurile de actiune.

nu stiu cum e la alti, daca au trait asa ceva, dar parca bate a vant de despartire. persoana care ne conduce, ca ne conduce nu gluma, va fi promovata, dar pe noi... pe noi pe mana cui ne lasi? dar nu pot sa intreb asa ceva. ramaneau ele pe mana mea daca aveam eu vechime de cel putin 2 ani. dar nu am dar in doi am am trei :D si poate dupa ce o pleca si inlocuitorul daca nu voi ajunge eu in cadrul firmei la bucuresti am sa iau locul aici, dar... daca persoana ce vine va asculta de dinozauri? sau ma rog, de caii cu ochelari?

dupa cum vedeti, multi de alde poate si de daca si dar.

dar, :)) , dar imi pare rau. sunt egoista si mi-ar place sa nu plece. sa mai stea un an sa mai crestem ca noi, tinerii de aici suntem asfisiati de cei batrani. ca la plante, supravietuieste ala care are crestere rapita.

nu am cuviinte sa descriu o persoana ce mi-a castigat respectul, admiratia si doarinta de ai urma pasii intr-un timp atat de scurt. nu. nu poti spune ca e destept, frumos, descurcaret... nu unui sef de talia lui nu-i poti adresa asemenea adjective. este mai mult decat atat.

dar cum o bucurie nu tine 7 zile, sa vedem cine-l va urma. dar, indiferent de situatie, asa cum am procedat cand am venit prima data in firma asa voi proceda si cu persoana ce va veni. stiu ce am de facut. pt mai multe evenimente la care sa ma inscriu automat voi intra cu noul sef in vorba. pana atunci, am sa ma bucur de invataturile ce ni le va mai da el pana pleaca.

cu drag,

mooi.

Cam la fel...

Efortul fizic a fost săptămâna asta la el acasă la mine. Am muncit nu pe rupte, dar suficient de mult încât să mă resimt. O caut şi cu mâna mea. Am nevoie de efortul acesta să uit. Să muncesc până nu mai pot şi să cad lată. Să nu mai gândesc. Să nu mă mai analizez.

Introspecţia o fi şi ea bună, nu zic nu, dar, uneori trebuie să înceteze. Să lase loc şi acţiunilor să se întâmple. Am re-re-re-reanalizat anumite situaţii, întâmplări, trăiri, fapte, acţiuni şi urmări încât nu-mi mai amintesc ce a fost la început. Cum s-a întâmplat. Când a început. Cum a început. Şi aici nu mă refer la el, ci la tot în general.

Şi înainte să cad într-o stare de regret, vreau să spun că.. mă simt bine. Fac ceva. Chiar dacă ceea ce fac nu-mi aduce venituri în bani, dar mi-aduce un altfel de venit. Un venit ce nu ştiu cum să-l explic. E ceva sufletesc ce nu ştiu dacă l-am întâlnit în altă parte sau într-o altă măsură sau chiar în altă formă.

Sunt lucruri ce le faci ce îţi dă un sentiment de împlinire chiar dacă nu faci ce adori cel mai mult. Sunt acţiuni întreprinse ce aduc o mulţumire de sine cam la fel cuprinzătoare ca aceea pe care o săvârşeşti cu plăcere. Cam la plăcere se rezumă tot. Dacă nu faci cu plăcere, pasiune, dragoste ceea ce faci, mai bine te laşi păgubaş că nu simţi nimic.

O las cu filozofia asta "ieftină" probabil în viziunea multora. Dar, eu ştiu că aşa este. La mine aşa este.

A da. Tot cu cana de lapte în braţe sunt. Tot obosită. Şi tot cu Kings of Leon în cap. Sunt o maniaco-obsesivo-depresivă :)) glumesc. E ceea ce-mi place.

Cu drag,

eu.