Truse de machiaj...

... sau ce face omu' cand se plictiseste?

orice dar nu ce fac eu! adica, m-am hotarat sa imi schimb fardurile in principal. acestea ce le am, cam au ceva ani. nu atat de multi incat sa stii ca-s vechi dupa miros sau culoare... ci vechi pentru ca le-am consumat... sau cu unele nuante ce nu le folosesc.

si, ma mananca degetutele si tastez pe gugal truse de machiaj. doaaaamneeeeeeeeeee ce am gasit. raiul pe pamant. de la truse profesionale la "amatoare" cum le spun eu. si pensule pentru aplicare de fard si truse cu peste 80 de nuante si cu fond de ten si cu lips gloss si cu .... cu ce nu iti trece prin cap. apoi am vazut preturile. apoi am inceput sa gandesc " de roz nu am nevoie, asta nu e buna", "asta are albastru iar eu nu ma impac cu asa ceva", "verdele asta e prea brotac pentru mine", "asta are negru prea mult", "nu imi place caramiziu asta".......ETC

si ma trezesc dupa vreo doua ore intr-o criza de nervi majora si nu stiam de la ce! chiar asa? de ce mama naibii m-am enervat? pentru ca nu mi-am gasit ce cautam! de parca mi-as fi comandat-o on-line, dar fie.

intentia conteza. eu sunt destul de mofturoasa de fel dar nici sa nu gasesc ceva ce sa-mi placa e prea de tot.

ar mai ramane sa o iau dilaila prin magazine sa vad ce oferte sunt pe piata dar si la ce pret...

pana una alta, ia vizitati voi cititoareler aici

cu drag,

eu.



asta e ceva ce imi doresc... eu am un set cu doar 5 pensule.




una mai frumoasa ca alta!

Clarificare....

Încerc de ceva vreme să nu mă las pradă sentimentelor. Da. Mi-e greu. Mai ales când ele sunt acele sentimente ce provoacă durere sau suferinţă sau tristeţe sau chin sau deprimare sau toate la un loc.

De ceva vreme văd că îmi iese. Am început să admit situaţia conform căreia El nu mă mai vrea. Şi nu mă mai vrea de mult timp. Foarte mult timp. Eu, sunt o fire încăpăţânată. Poate aţi văzut profilul să aţi văzut că-s capricorn cu zodie chinezească tigru, şi vă mărturisesc eu că ascendentul îl am în leu. Cu alte cuvinte, pentru cei ce doar citesc aici şi nu mă ştiu, sunt foarte dar foarte încăpăţânată, dar şi ambiţioasă, perseverentă, trufaşă, pretenţioasă şi toate cele calităţi combinate de la zodiile alea. Şi da.

Încăpăţânarea m-a făcut să nu admit că el nu mă mai vrea. Ambiţia şi trufia m-a îndemnat să scot sânge dintr-o piatră. Şi am reuşit. Rănindu-mă! Fiind prea pretenţioasă nu am lăsat pe nimeni să se aproprie de mine, eu luptând în continuare să-l vreau pe el.

Realitatea este asta : el nu mă vrea. Eu în schimb îl vreau pe el. Dar încerc să nu-l mai vreau! Să nu-l mai iubesc! Să nu mă mai gândesc la el. Şi da. În aceiaşi măsură îl vreau, vreau să-l iubesc, să mă gândesc în continuare la el.

Este greu să se înţeleagă că eu mă lupt cu mine acum să nu-l mai vreau? Mă strâng singură de gât când văd cât de proastă sunt! Realizez şi singură că greşesc incomensurabil de mult să-l iubesc! Dar, dacă nu înţelegeţi, înseamnă că nu ştiţi ce spun! Nu înţelegeţi nimic.

Poate că este şi vina mea că scriu cu multe figuri de stil. Îmi plac figurile de stil. El înfrumuseţează până şi moartea sau situaţiile grii dacă ştii să le foloseşti!

încercam cel puţin în postul trecut să spun că el pentru mine reprezintă un ideal greu de atins mai ales după ce l-am avut şi nu-l mai am.

Îmi cer iertare dacă scrierile mele pompoase derută. Dacă nu aş scrie aşa, nu aş fi eu.

Eu sunt un om ce nu vrea să mai sufere dar care învaţă din greşeli iar din cauza plăcerii sentimentului săvârşeşte aceiaşi greşeală.

Iar.

Şi iar.

Şi iar.

Asta sunt....

Cu drag,

eu.

Nici o idee...

Chiar nici o idee.
Nimic.
Plictiseală.
Pe la tv nimic.
Pe net mai nimic.
Zac într-o plictiseală notorie.
Mă plictisesc groaznic.
De parcă nu am nimic în cap.
Nici o idee.
Of.
Revin mai târziu cu poate cu o idee de la vreo muză ce o voi exploata.

Cu drag,

eu.