tare dor....

'nu stiu cum.... sa iti spun... dar mi-e tare dor de... mare....'

de fapt.... Andraaaaaaaaaaaaaaaaaaaa.......... alo!!! fata!!! ce faci? vinzi tico-ul? fatahhhhhh!!! noi cand mai venim o data de la bucuresti in tico asta al tau cu chirila la maxim si cu teama ca vom zbura cu masina cu tot de pe autostrada din cauza idiotilor cu masini puternice ce treceau pe langa noi cu viteza?

fatahhhhh!!! tu chiar o dai? :-S si noi cand mai venim de la club si tu sa dai blana pe la unirii ca jmenarii se luau de 4 tipe intr-o masina?

fatahhhh!!! si cand mai mergem cu masinutza la spalatorie s-o facem gigea si apoi sa o manjim de solutie de facut baloane? noi cand ne mai plimbam pe grigorescu facand baloane?

si.... cand mai spalam masina in fata blocului sa stea vecinii toti pe geamuri admirand melci, scoici, raci, craci?

si cand mai ascultam noi chirila si vama la maxim cu 'nu am chef azi'? si tot albumu ala ce iti face pielea ca de gaina?

si chiar o vinzi? o vinzi?

in cinstea amintirilor ce le avem cu masinutza asta...

viata lunga si un nou stapan cat mai .... aaa.... intreg la minte...:D

cu drag,

eu.

Amintiri din copilărie

La propriu.. Amintiri din copilărie.. De când am intrat în salon că-s la ultima nuntă anunţată.. îmi tot aleargă prin prin minte acele amintiri comune cu mirele, surorile şi verii lui.. Neamuri. Verii mei..

Doamne.... Cum au trecut anii.. Nu mi-amintesc să mă fi gândit când copilăream cu ei că va veni şi ziua în care am să fiu la nunţile lor.. Să-i văd pe toţi în familie, doi câte doi încă e ciudat.. Ambele Raluci deja aşezate la casele lor.. Acum Flori.. Adriana cu fetiţa.. Gabi încă mai copilăreşte.. e primul an de faculta.. are tot dreptul..

Mai în glumă mai în serios toţi mă privesc şi-mi zic că următoarea întâlnire de genul să fie la nunta mea ... Mda.. dacă aş avea ceva planuri de viitor cu privire la capitolul nuntă.. ar fi ceva.. doar că... încă nu..

Parcă ar fi fost ieri când ne întâlneam toţi la mamaia şi ne jucam în nisip întrecându-ne în construirea unui castel.. Sau când ne chinuiam să legăm leagănul de măr astfel încât să ne puteam da doi câte doi.. Parcă ieri eram mici şi adormeam sau măncam la grămadă..

Doar că.... acum realizez că toţi anii ăştia în care nu ne-am întâlnit sau vorbit sau văzut nu a făcut să ne uităm.. Parcă nu.. Parcă suntem la fel ca atunci când ne-am văzut ultima dată.. Toamna când începeau şcolile şi fiecare era nevoit să plece în oraş..

Şi iată-ne tot toamna.. doar că nu ne-a unit ultima zi de vacanţă ci prima zi din etapa nouă ce-o va începe unul dintre noi..

Casă de piatră Flori şi să fi fericit !!!

Cu drag,

eu.