funeralii...

azi, una dintre bunici a avut parte de noi toti stransi la un loc pentru ultima data. dupa o luna de suferinte si-a gasit in sfarsit linistea fiind iertata si plecand, sper, impacata.

eu personal nu aveam o relatie prea reusita sau bazata pe sentimente profunde si inabusitoare astfel incat, plecarea ei dintre noi mi-a fost cam... indiferenta. la baza acestei stari sta un motiv destul de intemeiat pe care nu vreau sa mi-l amintesc si despre care nu vreau sa vorbesc. eu, fata de ceilalti nepoti, nu am simtit nimic deosebit cu privire la inmormantarea de azi. poate ca mi-a parut bine ca a plecat ne mai chinuindu-se printre noi... si chinuindu-ne si pe noi. la ultimul noi fac referire la mama, la matusi-mea, la tata si la unchii mei.

tot ce simt acum este doar o tensiune intre umeri cauzata probabil de oboseala acumulata. tot ce imi doresc este sa-mi fac o baie lunga si fiebinte sa scap de tensiunila din corp si sa dorm.

nu ma criticati. nu ma judecati ca fiind o ignoranta sau o persoana fara suflet... dar sunt lipsita de regrete. tot ce mai pot spune este "Dumnezeu sa o ierte" si "odihneasca-se in pace".

cu drag.

eu

Osteneală...

Altă zi istovitoare. Efortul fizic depus în ultimile zile îmi testează limitele puterii. Nu ştiu ce am făcut azi toată ziua până acum. Mai puţin mecanic decât ieri am continuat cu ceea ce părea a nu se mai termina odată. Nu mă pot mişca fără să-mi schimonosesc faţa de durere. Febră musculară îndeosebi.

Nu. Nu am plâns. Uneori plânsul nu este eliberator. Nu o singură dată am trecut prin aceaşi situaţie, aşa că am ajuns să amân ceva mai mult inevitabilul. Nu am învăţat să-l împiedic. Sau chiar nu am învăţat cum să nu se întâmple. Şi ştiu că dacă aş plânge nu rezolv nimic. Lacrimile nu au cum să şteargă sau să aline durerile. La sfârşitul plânsului, ele vor fi tot acolo. Pulsând şi mai puternic probabil. Aşa, neplângând, mi-am canalizat forţele către altceva. Muncă.

Ieri seară am picat ruptă. Nu puteam adormi de oboseală. Şi mi-am benoclat ochii pe pereţi până pe la vreo 12 nereuşind să mă gândesc la ceva deoarece gândurile mele mergeau în reluare. Cu alte cuvinte, mergeau cu viteza melcului îndrăgostit. M-am trezit în aceiaşi poziţie în care şi am adormit. Buuun. Asta îmi şi doream. Să dorm dusă să nu visez nimic. Mă bucură gândul că mâine nu fac nimic. Absolut nimic. Oricum nu-mi fac planuri deoarece nu-mi ies niciodată. Mergem pe principiul "ce va fi va fi". Mâine să vină.

Cu drag,

eu.

Pi.Es : Osteneală=oboseală, trudă, efort fizic,