Într-un final..

Toate par a se aşeza iar sub un strat de praf. Am obosit să tot ajung praful de parcă nu ar fi sau nu s-ar mai aşeza.. Cert e că şi în ultima vreme am stat deoparte privind la jocul ce se dădea în faţa ochilor.

Mâine mama părăseşte ţara. Prima dată pe anul acesta. Ce vreo câţiva ani tot acumulează astfel de ieşiri. Când te vezi într-o astfel de situaţie uiţi de multe şi te gândeşti dacă i-ai spus aia sau cealaltă.. Ştiam că pleacă de-o săptămână.. Nu am vrut să mă gândesc la ziua de mâine. Încă evit să mă gândesc la ziua de mâine. Indiferent de vârsta ce-o am, nu pot trece uşor peste aceste plecări. Mă fac că nu-mi pasă, că mă descurc, că nu-s dezechilibrată de plecarea ei.. Dar sunt. Mi-e greu că pleacă. Fac faţă tuturor situaţiilor ce le pot întâlni în gospodărie, nu mi-e frică de ce am de făcut.. Nu e vorba de asta.. E vorba de mama.. Că nu o să o mai aud strigând la mine "fată, fă o cafea că parcă n-am puteri"... Eu cu cine mai râd când mă uit în oglindă probând nu ştiu ce rochiţă şi zic că m-am îngrăşat iar în replică vine "da, ca biscuitele pe dungă"... Sau de felul cum îmi vorbeşte când mă încăpăţânez să apropii mai mult un tip..

În toată nebunia ce-o simt acum, mai mare teamă am că, deşi voi pleca şi eu într-o lună, eu nu am să mai revin curând, probabil. Am un gând de a mă achita de unele ce nu mă lasă să dorm.. Apoi, voi putea face ce-mi doresc de mult. O rupere de realitate sau punerea unor baze. Însă, totul atârnă de cele cinci săptămâni aproape ce vor urma..

Mă gândesc şi realizez că nu există nimeni care ar putea să mă ţină aici.. În afară de ai mei, nimic şi nimeni nu are atâta forţă încât să mă ţină locului.. Într-un fel e bine deoarece ştiu că inimi grele nu las în urma mea.. Un gând de alinare.. Şi-un zâmbet trist în urma acestei realizări. Dar e bine..

Acum.. las timpul să treacă şi să văd dacă pot să mă ţin de-o promisiune făcută unui bun prieten..

Cu drag,

eu.

Încă o zi...

Încă o zi când totul trece fără a lasă în urmă o urmă... Sau o dâră de zâmbet ce să persiste... Mda... Recunosc... Ce-ţi faci cu mâna ta este bine făcut...

Şi încă o zi când totul pare iar să îngheţe... Am zis pare! Că urmă de încălzeală se simte dar nu o pot capta eu bine...

Iar încă o zi când vreau să plec şi de data asta definitiv fie ţară... Nu că nu-mi place... Ador ţara asta doar că aici... Nu-mi găsesc locul... Sau menirea. Nu cred că în ţările calde ar fi mai bine dar... Aş pleca...

Încă o zi în care gândurile de plecare de aici sunt şi mai mari şi par a prinde contur...

Teama de a lăsa totul în urmă şi a intra în necunoscut este prea mare... Cel puţin acum când mai am un semestru, mai am şi pe ai mei, şi un frate care tre să zboare din cuib şi îi tre un şut în fund.... Mai am câţiva prieteni care pe bazează pe mine... Şi... Aş pleca... Şi plec... În vară...

Dacă vă amintiţi postarea cu planul pe 3 luni.... Ei bine... Ianuarie s-a încheiat ok, cu doar o restanţă din păcate. Februarie este în derulare şi mai este martie care va veni şi ea... Iar pentru următoarele 3 luni... Plecat din ţară...

Cu drag,

Eu