Speranţe prăfuite

Aş ieşi în mijlocul unei străzi hiper-aglomerate şi aş striga în gura mare te iubesc, că vreau să mă iubeşti, că îmi vine să te omor din cauza prostiilor ce le faci, că te ador când dormi, că uneori fără tine am impresia că nu exist, că tot acest timp cât nu ne-am întâlnit am fost incompletă, că vreau să cobori de unde ai plecat şi să mă îmbrăţişezi aşa cum ştii tu, că vreau să simt pentru tot restul zilelor miile de trăiri din timpul nopţilor..

Dar, aş rămâne aici mereu. Fiind departe de tine. Rămân aici. Fiind împreună înseamnă ca unul dintre noi să înceteze în a mai fi ce este..

Şi.... zic că mă bucur că te-am cunoscut.. Cunoscându-te am învăţat multe.. Chiar dacă au fost puţine clipele de împreună.. Le am pe toate în suflet şi-n minte.. Blestem clipa când totul a redevenit realitate.. Cruda realitate..

Rămân aici în acest sanctuar al liniştii dar, camera de tortură a acelei părţi din mine ce a cunoscut împlinirea alături de tine..

Zâmbesc prin tristeţe gândindu-mă că va veni o zi când vom fi iar unul lângă altul..