eh... îmi bîntuie prin cap nu melodia ca nu mi-o amintesc ci...doar aceste cuvinte. partea din mine ce era agitată tace... asta îmi place.
mă bucur de liniştea timpului ce trece pe langa mine si profit de fiecare clipa ce o traiesc acum...nu ştiu maine ce fac. sigur ma trezesc langa el... poate chiar înaintea lui si-l mai privesc pendelete... nu mă satur sa-l privesc... eiii... îmi place cand doarme si nu este conştient ca eu mă benoclez la el ca altfel nu m-ar fi lăsat... sau oa se trezeşte el înaintea mea si el îmi face acelaşi lucru... am început sa mă învăţ sa mă trezesc sub privirea lui...
si poate ar trebui sa o fac deoarece prezentul este stabil si-mi permite sa o fac... dar mie frica... mie frica sa nu a arunc in vise ce nu le voi realiza desi o parte din mine nu crede asta... asa ca... sa nu ma gandesc inca la maine... sa treiesc clipa...
cati nu o traim? saucati nu vrem sa o facem si poate nu putem?
cu drag,
eu.
2 comentarii:
timpul pe lângă tine trece liniștit?
ce ciudat!
Well...a avut si eu simtamantul asta..."Enjoy the silence"...ai ziso frumos.
Trimiteți un comentariu