Unele idei de scris le am în momente neaşteptate. Eu le zic "vizita muzelor". Zic neaşteptate deoarece inspiraţia mă păleşte când mă aştept mai puţin. Ca de exemplu azi când eram la târguieli cu mama şi ne uitam printre rafturi după detergenţi şi vorbeam despre relaţiile din ziua de azi.
De câteva zile, am în minte o horă de idei ce încet încet se prind una cu alta. Le găsesc potriveala ca într-un joc puzzle. Doar că.. nu le pot concretiza pe deplin. E ceva de genu : din tot tabloul eu abia dacă am unit 10 piese din 1000. Zic că în sfârşit le pot prinde sau suda pentru un final fabulos dar la o a doua privire.. e greşit tot. Iar acum, adică acum când încerc în a le pune cap la cap iar, nu reuşesc. Nu mai găsesc potriveala ce-mi place mie. Probabil am de aşteptat un timp să am un view mai bun, să cunosc piesele mai bine şi apoi să mă apuc să termin tabloul puzzle.
Nici starea generală ce-o am nu mă prea ajută în a elucida tabloul ăsta. Nu că-s plictisită. Plictiseala la mine cunoaşte alte mărimi sau forme sau etape. Nu ştiu ce am. Am o stare de agitaţie. Parcă aş fi prinsă într-un borcan iar eu sunt furtună. Aşa mă simţeam în liceu când ideile mi-erau puse la zid şi analizate şi criticate prea mult.
Cred că am starea asta şi din cauza faptului că.. încep să conştientizez din ce în ce mai mult faptul că sunt singură. Şi singură din ce în ce mai mult. Şi oriunde mă uit ori văd iubire ori o simulare a ei. Şi cum în ultima vreme văd doar simulări.. mă întristez. Dar nu despre asta vreau să vorbesc deoarece-i un alt capitol.
Poate că ploaia asta m-ar calma dacă mă las prinsă de ea. Tună şi fulgeră de vreo oră dar încă nu plouă.
Cu drag,
eu.