sf de noapte

poza luata de aici

nu stiu despre altii cat despre mine pot zice ca de la un timp visele de noapte mi se par ar fi imagini dintr-o lume paralela. cat despre teoria chibritului nu stiu nimic si nici cum se aprinde sau stinge.... eu zic de mine.

actiunea in sine poate nu conteaza dar, ce se intampla, si asemanarea izbitoare cu totul de aici mi-a dat idea de lume paralela... nu stiu a cata din miile care exista... dar e una cat se poate de apropiata cu ce traiesc eu acum. doar ca... diferente mici exista dar nu semnificative.

intr-una din zile analizam ce visasem si fara sa constientizez am ajuns la concluzia " mi se pare a fi o alta zi a >eu< dar din alta lume. ca dintr-o lume paralela." noaptea visez ziua de acolo. probabil ca, daca o fi adevarat si o exista lumi paralele, eu cu eu cu care am sincronul acesta, probabil are ca vise de noapte tot ce traiesc eu aici.

imi place cum suna.

dar nu stiu daca e adevarat. poate fi doar o reactie tipica a creierului meu prezentandu-mi alte variante de finalizare a te miri ce.

mai bine suna lumea paralela.

cu drag,

moi.

Şi încă...

Şi încă mai este loc de întors
Şi timp ca totul să nu se schimbe
Să rămână totul cum a fost
Să mă pot gândi încă la tine..

Şi încă nu am curajul să-ţi mărturisesc
Ce de mult trebuia împărtăşit
Să-ţi spun cât am ajuns să te iubesc
Şi cât de mult tu m-ai rănit...

Şi încă nu pot să mă vindec
De ceea ce tu reprezinţi
Căci eu încă pot adulmec
Parfumul tău ce mă scoate din minţi...

Şi încă sper cu tărie
Şi sper ca tu să accepţi
Şi ştiu că pare o nebunie
Să mă laşi să te iubesc...

Imposibilitate...

Ma gasesc intr-o imposibilitate de a-mi gasi cuvintele. Nu pot scrie. Nu-mi pot asterne gandurile. Nu le pot da o forma. Nu pot aseza cuvintele intr-o propozitie sau fraza. E ca si cand la propriu, am innecat cuvintele "in mare". O mare de probleme. De nevoi sau cerinte pe care nu le pot satisface pe moment. Sau vreodata unele.
Mi s-a mai intamplat sa nu pot exprima ce simt. Sa nu pot comunica. Si am atat de multe de spus... Pentru toate starile prin care trec pot spune cuvantul definitoriu ca : dezamagita, trista, tradata, inselata, pacalita, folosita, suparata, ranita, parasita, capricioasa, solitara, mofturoasa, pretentioasa, tacuta, dificila, credula, egoista, exagerata, optimista, pesimista, schimbatoare, inimoasa, indragostita, ambitioasa, delasatoare. Poate ca lista ar continua. Nu stiu.
Nu ma pot exprima. Nu cred ca daca m-ai privi acum ai intelege. "Te cunosc dupa ochi. Ochii tai spun tot!" urasc replica asta. Poti intelege gresit stelele din ochii mei, sau verdele glaciar al irisului. Sunt tradatori si inselatori. Nu te poti baza ca poti citi in ochii mei ce simt momentan.
Nu pot vorbi. Toata ziua pana acum am legat doua propozitii. Si astea de respect.
Nu pot plange. Nu am pentru ce sau chiar de ce. Dar imi simt ochii in lacrimi si daca as putea, as plange nencetat.
Nu-mi pot gasi pacea. O pace interioara. Sunt ca un leu in cusca. Prins. Ce se invarte in jurul cozii dornic de libertate. Mi-am pierdut echilibrul. Nu stiu ce a favorizat acest lucru. Plecarea din Bucuresti? Faptul ca el e mai aproape prin departarea asta? Ca o serie de intamplari nefericite se tin de capul meu?
La unele intrebari nu vreau sa stiu sau sa admit raspunsul. E mai bine fara el.
Si mi-e dor... Atat de dor incat durerea a devenit fizica... Cred ca daca as stii de cine mi-e dor sau de ce anume, as evita sa gasesc sursa tocmai de teama ca nu-mi poate stinge in totalitate dorul...
Si iar am un post aberant...
Pana nu-mi revin, am sa incetez a mai scrie ceva...