sf de noapte

poza luata de aici

nu stiu despre altii cat despre mine pot zice ca de la un timp visele de noapte mi se par ar fi imagini dintr-o lume paralela. cat despre teoria chibritului nu stiu nimic si nici cum se aprinde sau stinge.... eu zic de mine.

actiunea in sine poate nu conteaza dar, ce se intampla, si asemanarea izbitoare cu totul de aici mi-a dat idea de lume paralela... nu stiu a cata din miile care exista... dar e una cat se poate de apropiata cu ce traiesc eu acum. doar ca... diferente mici exista dar nu semnificative.

intr-una din zile analizam ce visasem si fara sa constientizez am ajuns la concluzia " mi se pare a fi o alta zi a >eu< dar din alta lume. ca dintr-o lume paralela." noaptea visez ziua de acolo. probabil ca, daca o fi adevarat si o exista lumi paralele, eu cu eu cu care am sincronul acesta, probabil are ca vise de noapte tot ce traiesc eu aici.

imi place cum suna.

dar nu stiu daca e adevarat. poate fi doar o reactie tipica a creierului meu prezentandu-mi alte variante de finalizare a te miri ce.

mai bine suna lumea paralela.

cu drag,

moi.

Frică

Mi-e frică să adorm. Să dorm cu vise în special. A fost o perioadă în care dormeam atât de dusă, că nu numai că mă furau cu totul sau că tăiau lemne lângă mine.. încât nu aveam vise.

Nu m-ar deranja visele ce le am. Chiar deloc dacă aş fi avut o stare generală bună. Dar nu am o stare bună. Sunt irascibilă, pusă pe harţă.. nu am chef de glume, poante.. şi gătesc. Gătesc mult.. sau îmi găsesc ceva istovitor de făcut în fiecare zi doar să nu mai visez.

Visele mele sunt tulburate de el. De el al meu ce nu l-am văzut din ianuarie.. ce nu l-am auzit din mai.. faptul că mi se tot arată în vise de vreo 3 săptămâni a devenit derutant.. Azi am vorbit puţin pe net.. Rece. Distanţat.. Şi atunci? De ce-l visez?

De ce mi-apare în vis şi înainte să deschid ochii, îl caut prin pat? De ce acum când nu vreau să-l mai aud... vreau să-l aud vorbindu-mi'n ureche..

Şi mi-e teamă să adorm. Să închid ochii şi să-l văd zâmbindu-mi şi ademenindu-mă în visare înnebunindu-mă. De fiecare dată când închid ochii mai mult de o clipire îl văd. E parcă fixat pe retină şi nu vrea să dispară..

Să fie tacâmul complet.. am impresia că-l văd oriunde.. deşi e imposibil să fie aici la mine..

Cu drag,

eu.

Curcubeu de noapte

Pentru toate cele vise ce ţi le doreşti a le împlini şi nu poţi.. există curcubeul de noapte. Speranţa de a putea fi realizate cândva. Nutreşti astfel dorinţa şi pasiunea de a le împlini. Atâta timp cât nu devi victima propriei capcane nu-i nimic grav. Dar, între a fi prins şi a nu fi prins uneori diferenţa fiind nu prea mare.. te trezeşti dorindu-ţi să vezi curcubeu în noapte..

De la persoană la persoană diferă. Unele vise fiind atât de puerile, de hilare încât altul le vede prosteşti şi amuzante.. Fie cum o fi, în ochii altora visele noastre sunt copilăreşti. Dar sunt ale noastre.

Îmi place să îmi realizez unele vise. Să lupt pentru ele. Să le realizez cum cred eu că e mai bine. Dar cred că mai mult îmi place când stau şi întocmesc fiecare pas. Bucată cu bucată. Îmi place când mă trezesc pe drum şi văd că unele le realizez mult mai bine decât am plănuit.

Dar am unele vise ce nu le pot realiza. Nu sunt nici dezamăgită, nici tristă din cauza asta.. Dacă nu le-aş avea nu cred că aş fi om... A fi om probabil că pe lângă toate definiţiile ce există, mai înseamnă să şi lupţi pentru idealurile şi visele tale.. Chiar dacă ele nu se împlinesc, dar sunt atât de frumoase..

Şi din multitudinea de vise ce dansează în jurul meu.. acum nu pot întocmi nici unul spre realizare.. Mă las pradă celor ce nu le voi realiza probabil niciodată..

Cu drag,

eu.

Cuvânt III

Citeam pe blog-ul unei prietene, [dacă îţi poţi face prieteni în blogosferă am prieteni noi :D] despre visele ciudate ale ei din ultima vreme... Vise... adică acele vise pe care le ai când pui capul pe pernă şi încerci şi adormi... La ele mă refer şi eu.

Nu ştiu cum se face dar de la o vreme tot visez zona în care am stat în Bucureşti, împrejurimile blocului lui, scara blocului lui şi faptul că eu sunt afară, zgribulită de la vânt, văd perfect cum îmi ţin haina în jurul gâtului cu mâna stângă şi privesc în sus către apartamentul lui şi ştiu că apartamentul lui e pe partea din spate nu pe partea pe care mă aflam eu... Şi odată cu privirea mea în sus vântul bate puţin mai tare, aduce cu el frunzele copacilor fiind toamnă, ploaie şi dorinţa de a termina odată. Şi mă trezesc în momentul în care sun la interfon mi se răspunde şi întreb dacă el este acasă.

Mai ciudat mi se pare faptul că dimineaţa mă trezesc rece şi înfrigurată ca şi când atunci veneam de afară. În special acest vis se repetă dimineaţa... Şi oricât încerc să mi-l alung din minte el tot revine cu o tărie şi mai mare făcându-mă să realizez ceva. Ce? Ce pot învăţa? Mda... Ştiu să ajung la el încă dinainte să mă ducă el acolo. Mă îngrijorează vântul, ploaia, motivul pentru care sunt acolo... Ştiu doar că nu sunt acolo decât cu un scop foarte precis.... Dar care? Că plăcere aveam doar că trebuia să-l văd. Nu ştiu dacă ce aveam eu să-i spun era la fel de plăcut...

Mi s-a mai întâmplat să am asemenea vise... Ce revin obsesiv... Cred că ar trebui să las visul să se consume şi să trec peste el privind pe geam odată cu prima bătaie de geană...

Păi da, se spune că dacă primul lucru pe care-l faci dimineaţa este să priveşti pe geam, nu-ţi vei mai aminti ce-ai visat... Ciudat. Eu îmi amintesc de ele când nu mă aştept şi trăiesc deja vu... Şi mai ciudat...

Cu drag,

Eu.