leapsa xyz II

1. dă link-ul persoanei care ţi-a oferit premiul
thx Kaly

2. spune 7 lucruri random despre tine:

*sunt plictisita
*traiasca aerul conditionat
*ma doare stomacul
*am nevoie de niste finante pt costumu de baie visat :P
*ar trebui sa merg la sala
*nu am chef de seriale la ora asta
*as manca cateva fructe

3. dă premiul mai departe la 15 persoane:

nu am chef azi. doar daca vreti seviti-va.

4. anunţă-i de premiile primite

a se citi 3!

ca vremea

ce faci cand tu ca suflet treci de la o stare la alta?

asta inseamna ca, schimbarile astea bruste de stare de spirit, indica vreo tacaneala cronica?

ca esti labil?

ca nu poti traii ca un om "normal" deoarece esti instabil emotional?

ca esti emo si te iubesti cu lama pe jugulara?

ca mai ai putin si chiar iti iei campii si iti bagi in ea de viata si pleci unde vezi cu ochii renuntand la toata avutia ta? adica la un alt suflet care, probabil, te-a facut egal cu diviniatea? oare el, acel suflet, stie sau presupune ca uneori iti vine sa tipi NU AM CHEF AZI,si ca nici macar el nu te poate urni din haul in care vrei sa pasesti?

oare el stie ca deja esti iar in acelasi ocean de nesiguranta ca atunci cand te-a inalnit?

nu. nu stie.

daca ar stii te-ar trimite intr-o calatorie doar dus fara ca el sa-ti fie aproape. sau poate iti este dar tu, gri deja, nu observi.

nu mai vezi nimic.

ca soarele este sus pe cer.

ca a iesit curcubeul.

ca asa este viata. ca o stea. azi urci, maine cobori.

cu alte cuviinte, imi tre job deoarece cele doua eu din capul meu au devenit emo si restul se intelege de la sine.

cu drag,

moi.

plictiseli online

imi pica ochi-n gura de somn. desi am adormit cu o noapte in urma destul de devreme (simultan cu gainile...!!!) mie mi-e somn! dar... cum la inceputul fiecarei toamne la noi pe oras se face balci... mergem la balci!

de parca nu mi-ar ajunge balciul ce il vad zilnic... la teve-u.. in ziare... online! dar chiar peste tot balci? nimic mai normal? nimic? nimic-nimic? eh... saturati om fi de toate dar nu-i nimic mai incape...

am ramas datoare cu o postare despre mare dar o sa vina si ea... cand voi avea o stare de dor de mare...

imi vine sa imi plang telefonul si acum stricat ce este pe masa unui specialist in domeniu. imi vine sa imi plang netu ce nu-l mai am la cheremul meu... dar imi vine sa imi plang nervii care se intetesc pe secunda ce trece cand observ ca nu mai am ce face aici pe net... si.. imi vine sa imi plang prostia ca nu mi-am mai marit biblioteca deloc in ultima vreme.

o fi si netul asta bun ... nu zic nu ... dar parca tot mai bine ma pierd printre paginile unei carti siropoase... imi place cum ma obliga sa vad cuvintele... nimeni nu intelege! nici nu trebuie. am sa imi cumpar iar carti siropoase si de chimie ca ma apuc iar de scoli inalte dar in alt domeniu.

ma duc la balci sa ma dau in cotzomedii si sa mai rad de una alta...

cu drag,

moi.

P.S. daca am scris gresit, nu rectific!

Nu am avut chef azi...

Nu am avut chef. Dar de nimic. Abia dacă mi-am verificat mail-urile. Sau dacă am deschis mess-ul. La telefon abia am răspuns. Am vorbit decât cu sora lui. În rest, mama a făcut pe recepţionerul Gării de Nord. Cam aşa a fost la mine azi. Gară De Nord? Nu. Mă gândeam eu, ce mai faci fatăhhh.... Şi începea o ploaie de cuvinte, pasam telefonul mamei, îi trânteam o singură informaţie cu privirea la cel ce mă sunase şi plecam la mine în cameră.

Ok. Nici aici dacă am stat nu am făcut nimic. Nu. Pur şi simplu am căutat câteva melodii pe net. Le-am luat şi am ascultat. Odată. Şi încă odată. Şi tot aşa. Am fost apatică. Fără vlagă. Poate dacă aş fi băut nişte prigat făceam şi eu ca mâţa aia din reclame. Dar n-am băut. Am stat cuminte în pat cu muzica uşor şi am privit.

M-am gândit.
Am calculat.
Am recalculat.
M-am regândit.

Totul a condus la o singură concluzie. Că starea pe care o am este influenţată de dorul de el, de examenele ce bat la uşă şi de faptul că în decurs a 48 de ore îl voi vedea. Cam a trecut vreo 2 luni de când nu l-am văzut. Cred că ar trebui să şterg melodiile astea. Sunt prea profunde pentru starea mea.

Şi nu mă pot aduna pentru a trece peste dorul ăsta nebun. Măcar de ar fi plecat şi el la plimbare. Şi să vină mototolit, rupt, rănit, bolnav că atunci aş ştii că trebuie să-l îngrijesc. Dar nu! El stă pe capul meu! Stă cu mine.... Nu mă părăseşte.

Cu drag,

Eu.