ca vremea

ce faci cand tu ca suflet treci de la o stare la alta?

asta inseamna ca, schimbarile astea bruste de stare de spirit, indica vreo tacaneala cronica?

ca esti labil?

ca nu poti traii ca un om "normal" deoarece esti instabil emotional?

ca esti emo si te iubesti cu lama pe jugulara?

ca mai ai putin si chiar iti iei campii si iti bagi in ea de viata si pleci unde vezi cu ochii renuntand la toata avutia ta? adica la un alt suflet care, probabil, te-a facut egal cu diviniatea? oare el, acel suflet, stie sau presupune ca uneori iti vine sa tipi NU AM CHEF AZI,si ca nici macar el nu te poate urni din haul in care vrei sa pasesti?

oare el stie ca deja esti iar in acelasi ocean de nesiguranta ca atunci cand te-a inalnit?

nu. nu stie.

daca ar stii te-ar trimite intr-o calatorie doar dus fara ca el sa-ti fie aproape. sau poate iti este dar tu, gri deja, nu observi.

nu mai vezi nimic.

ca soarele este sus pe cer.

ca a iesit curcubeul.

ca asa este viata. ca o stea. azi urci, maine cobori.

cu alte cuviinte, imi tre job deoarece cele doua eu din capul meu au devenit emo si restul se intelege de la sine.

cu drag,

moi.

canar

- frate!!!! ai canar?
- daca te referi la pet nu. nu am .
- nu frate! canar!!!
- ce-i asta?! blog? iar blog?
- nu frate! e altceva! mult mai true! mai cu ....
- ok ok lasa-ma sa vad despre ce-i vorba si in 30 min vorbim.. da-mi link

dupa 30 min

-ce dracu mah? asta-i ce? retea de socializare prin idei principale? nu am loc sa ciripesc cum as vrea eu!
- dar ce vrei frate? stii tu ceva mai bun?
- nu cred ca e mai bun dar sigur mai bun decat canarul este.
- nu cred!

si dau din lista mea de blog cele mai citite cele mai comentate cele mai frecventate si omul ramane mut. discutie incheiata despre canar.

mi se pare a fi un fel de loc de unde poti lua cele mai comentate statusuri pt mess. sa fim seriosi. astia care au proiectat aceasta retea a facut-o special pt cei care nu stiu ce-i aia compunere si exprimare in mai mult de 140 caractere. telegrama. astia au ramas inca pe vremea telegramelor.

mi se pare de pitzi asta. si de fitze. am si eu cont cu 4 idei principale :))

plictisitor.

cu drag,

moi

hi-tec-ul si femeile

nu ma intelegeti gresit fetelor, stiu ca suntem bune oriunde ne-am baga nasul. cu alte cuvinte, bune de si la orice suntem. vreau sa ma scuz (probabil) cu privire la totala disparitie de pe blog si, cunoscutilor, de pe mes chiar.

MI S-A STRICAT TELEFONUL DE PE CARE NAVIGAM PE NET SI PE UNDE NU-TI POTI IMAGINA.

adica, mi s-au taiat picioarele, mi s-au prins mainile la spate in catuse, am un scoci (stiu ca nu asa se scrie dar ma rog...) mare si gros la gura.... nu mai pot comunica!!!

eu aveam un nokia N72... bun frate bun. rezistent. mare. serios. bun. bun. bun.dar, de 2 ani jumate de cand il am a vazut si a patit detoate, ultima buba fiind asta : mi s-au obosit pixeliiiiii!!!! nu stiu ce energizante sa le dau sa prinda forta ca le-as da. solutia finala e : schimbarea ecranului... ceva banuti mai ales cand nu ii ai...

iata motivul pt care am murit. dar ati vazut voi drac mort si rata innecata sa dispar si eu?

am sa va deranjez cu prezenta mea ori de ceta ori am posibilitatea.

cineva imi zisese de schimb de link ... pai, daca nu vrei link-ul de la blog care-i http://shhtimpultrece.blogspot.com altceva nu stiu ce-ti doresti.

din postul anterior ramasese sa raspund la ce i-am gatit mamei cand a venit... pai, friptura de pui pulpe si solduri mai precis cu vin si usturoi la cuptor cu garnitura de cartofi plus muraturi gen gogosari si castraveti.

iar cu tipul meu merge grozav... din puntul meu de vedere este ce-si doreste o femeie...

cam atat despre mine.

eu sper sa primesc cadou ca tot vin sarbatorile, un telefon similar (adica simbian) cu ce am avut eu... doamne ajuta.

sa fiti cuminti acum pe ultima suta de merti ca primul mos tre sa vina.

cu drag,

eu

S.O.S.

Aoleo!!!!!! Nu mai ştiu cum trăiesc de vreo 5 zile.. De când m-am trezit cu gâtul mai uscat ca Sahara simptomele mi s-au agravat.. Păi, şi nasul îmi curge mai rău decât robinetul de apă. Ochii-mi lacrimează de parcă aş toca ceapă toată ziua.. Urechile îmi sunt ca după o noapte de poluare fonică.. Iar pieptul mi-l simt când respir ca şi când ar fi prins într-o menghină. Aaaa, şi frisoane.. Când mi-e cald şi rămân la maieu când mi-e frig de-mi pun şi fes în cap..

Dacă aş fi fost răcită acum 2-3 luni s-ar fi zis că "vara doar oamenii deştepţi răceşc", ei bine eu nu. Eu acum sunt un pachet de unt în soare cu halucinaţii.. Dacă-i spun cuiva că-s răcită încep glumele pe baza asta "dacă dormi fără şosete" sau orice de genul dar nimeni nu zice un "ceai?".

Că ziceam de halucinaţii. Nu ştiu dacă-l ştiţi pe Ichigo Kurosaki şi despre ce şi cum e el... Ei bine eu nu l-am văzut pe el ci pe Renji Abarai în depărtare cu tot cu costumul lui de shinigami privindu-mă "ete sufletul zăpăcit ce sfidează legile" şi urmărindu-mă cu sabia lui să mă trimeată unde mi-e locul.. Dar într-un moment de luciditate [ce-o fi aia acum?] clipesc de două ori şi de fapt văd că nu-i shirigami-ul ci vară-mea pleca la şcoală.. Mda.. Când halucinaţiile le am fără a fi date de ceva, şi se produc aşa spontan, ar trebui să nu mai ies pe stradă ci să fiu închisă.. Ce-ar fi fost dacă l-aş fi văzut pe Peter Petrelli? Nu aş fi vrea să ştiu..

Hm.. Ori fulgeră afară ori cineva face fotografii! O iau razna..

Cu drag,

eu.

Teoretic?

... bat câmpii.
Practic? Stau şi dezvolt teorii ce au fundamente proprii-le-mi experienţe.

Dar până la urmă de ce trebuie să ţii seama când dezvolţi o teorie? Care-s paşii pe care trebuie să-i urmezi pentru a dezvolta o teorie bună? Eu nu-i ştiu, dar dacă e să fac o teorie cuiva merg pe instinct. E ca şi cum literele se aşează singure într-o anumită ordine formându-mi cuvintele, iar acestea le formulez după placul meu.

Dând din una-n alta, am picat la mijloc. Sunt ca "măgarul între oi" dacă ştiţi jocul acela cu mingea. Tipul asupra căruia aruncasem o iluzie de sentimente scapă numele meu în faţa tipei cu care se cuplase. Nu ar fi fost nimic grav dacă nu spunea observaţiile mele ironice cu privire la situaţia lor hilară. Neprezentându-i tipei tot ce trebuie, mă trezesc prinsă la mijloc şi trasă de observaţie că mă amestec unde nu-mi fierbe oala. Of. După o teorie a chibritului primită printr-un mail îi zic fetei că dacă aş fi săltat capacul să văd dacă fierbe oala lor ar fi ştiut. Dacă le vroiam răul aşa cum am fost înştiinţată, probabil ar fi simţit ce înseamnă să se amestece cineva. Eu făcusem o banală observaţie cu privire la spălatul rudelor în public. Şi le-am zis că "îmi sterpezesc dinţii copilăriei aceste certuri între "oamenii mari" ce nu au ce face decât să se denigreze şi public".

Şi într-un final, le-am prezentat iubăreţilor teoria conform căreia relaţia lor era menită eşecului încă de la început. Prin distanţă, locul în care s-au cunoscut, cum a evoluat relaţia, semne astrologice, faptul că-l ştiam pe el, faptul că ea e o figurantă şi tot aşa. Dar cine să asculte când un bătrân dă din clanţă? Nimeni. Şi ete cum acum, le prezint efectele teoriei ignorate.

Se spune că "dacă nu ai bătrân, să-ţi cumperi". Şi dacă ai şi nu asculţi de el, ce faci? Răspund eu : îi scoţi ochii, să nu te simţi prost, cu de ce nu mi-ai spus.

Ce interesant e să fi privitor la spectacolul altora. Ştii şi roluri. Şi acţiune. Încerci să nu să se repete greşeli trecute şi sfârşeşti prin a le revedea iar şi iar şi iar. Am nevoie de scenarii noi. Probabil că trebuie să schimb domeniu. Trec la căsătorii şi căznicii. Nu. Nu mă mărit încă. Că nu am cu cine.

Cu drag,

eu.

Pi.Es. Şi nici nu vreau să mă mărit încă.

De la ploaie...

Iar prin minte-mi umblă obsesiv versurile :
"de atâtea nopţi aud plouând
aud materia plângând"...

Plouă. Plouă. Şi iar plouă. Evit televizorul. Peste tot aceleaşi vechi noi ştiri. Inundaţii în mai toate judeţele. Parcă aceasta ar fi prima ploaie din istoria omenirii acestei ţări şi i-au luat pe nepregătite. Sistem de canalizare superficial. Dar luatul pe nepregătite la noi în ţară este tipic fiecărui sezon fie el de vară prin caniculă sau mai nou, ploi abundente, fie el de iarnă prin căderea masivă de zăpadă sau, prin lipsa acesteia şi prin temperaturi foarte scăzute şi insuficienţa presiunii gazului. Eh, uite că.. nu e sezon să nu aud/auzim "...autorităţile au fost luate pe nepregătite când ...". Eu una m-am săturat de aceste autorităţi nepregătite.

Ce ar trebui să facă aceste "autorităţi" ca să fie "pregătite", în orice situaţie? Există cumva cursuri de pregătire pentru situaţii de genul? Adică, se ţin cursuri pe la vreo facultate de cum să previ inundarea, seceta şi canicula, gerul şi ninsorile abundente? Există aşa ceva? Ia să aflu eu ce facultate au aceste cursuri de "neluare pe nepregătite" şi să devin o autoritate care să spună "de această dată, nu am fost luaţi pe nepregătite deoarece am prevăzut căderea masivă de zăpadă în iulie, seceta şi canicula în ianuarie şi februarie, dar şi faptul că ruşii ne vor sista din raţia de gaze ce trebuie să asigure căldura primăvara din septembrie până-n decembrie şi toamna din martie-n iulie.".

Este perfect scris. Nu-mi joacă mintea feste şi nici nu-i o glumă. Probabil că autorităţile vor fi pregătite doar când aşa va fi situaţia. Probabil că autorităţile vor participa la aceste cursuri când "anul" va fi ca mai sus structurat iar eu aş fi o autoritate oarbă. Dar, până vom ajunge în structura de mai sus, vom mai auzi de multe ori "autorităţile au fost luate pe nepregătite".

So, mă duc să-mi cumpăr nişte cizme de cauciuc, sper doar să găsesc mărimea mea, şi să mă pot plimba şi eu liniştită prin mica Veneţie ce a devenit localitatea mea.

Cu drag,

eu.

Printre gânduri...

Am crezut că se aude trenul trecând. Dar nu a fost aşa. Picuri mari şi grei lovesc acoperişul din tablă al casei amplificând astfel zgomotul. Îmmm.... Plăcut. Mi-era dor să mai aud o ploaie. Mi-aş dori să fi fost afară într-o maşină pe un drum pustiu şi de lume rupt. Să gonească pe şosea şi să văd cum picurii se lovesc de geam şi curg înlături. Nu conduc. Dar dorinţa de aş face acest lucru nu mă împiedică cu nimic. Dacă să şi visezi e împiedicat de ceva.... în ce lume mai trăim?

Mai opresc din când în când playerul şi verific dacă mai plouă sau nu.... Aud "şi dragostea mea.... zilele mă întrebă dacă vi.... va fi doar a ta.... nopţile mă dor şi tu nu ştii.... şi dragostea mea.... orele se duc şi nu-i uşor.... va fi doar a ta ... clipele să vină acum nu vor....". Da. Holograf. Şi nu mă pot opri în ai asculta.

Într-adevăr sunt sub influenţa unui juma de pahar de vin alb. Nu pot spune că-s ameţită. Nici măcar cu chef de glume. Sunt doar eu. Puţin mai alterată ca de obicei. Sau măcar la fel ca de obicei.

Mă gândesc că... şi dau şi dreptate vorbelor că abia acum le-am înţeles sensul "depărtarea face să-ţi fie dor de altcineva" spuse de nu ştiu cine. De fapt ştiu dar nu-mi amintesc numele. Am să-l găsesc pe individ şi am să-l arăt cu degetul "uite, el a spus aia cu depărtarea şi dorul" până atunci însă... mă lupt cu revelaţia acestor cuvinte...

Cam greu când primeşti o palmă de-o asemenea intensitate. Cum de s-a ajuns aici? De parcă nu aş ştii. Dar măcar mă mai pot întreba şi eu că de.... nu mă dă nimeni afară de pe propriul meu blog.

Depărtarea face să-ţi fie dor de altcineva... Blestemat să fi pentru depărtarea ce mi-ai impus-o. Îţi jur că ai să regreţi pentru asta. Îţi jur. E numai vina ta! Doar a ta. Dar ce rost mai are dacă vei regreta mai târziu? Atunci nici când vom fi la o distanţă.... milimetrică nu-mi va mai păsa de tine! Mă cunoşti şi ştii al dracului de bine că asta sunt!

Până atunci.. Până atunci ce-ar fi să dispari? Măcar aşa e şi mai bine. Distanţeală. Dispăreală. Durereală. [uite aşa, că aşa am vrut eu să scriu, cu rimă]. Într-un 3D perfect.

Cu drag,

eu.

Fe... bruarie...

De fapt.. Fe...ricire... Nu ştiu de ce... De la ce... De când.... Sau până când...M-am trezit cu zâmbetul pe buze, cu un gând de zbor fără aripi şi doar cu ajutorul speranţei din gândul meu... După un weekend plin de certuri şi gânduri pline de regrete (le urăsc Dane, cât de amare sunt!!!) şi dezamăgiri a părăsit soarele!!!

Dar este un frig afară de mori şi cred că cu îngheţat şi pietrele.... A venit o primăvară plină de contraste încă mai ninge şi încă mai plouă şi încă înfloresc florile şi soarele încă mai străluceşte pe cer... Îmi place să mă simt asta... o stare de betie cu aer... Ce te înalţă şi te face să pluteşti doar când te gândeşti că este... cald şi bine.

Cât de necoerentă sunt :D tipic mie în situaţii de'astea... Mi s-a trezit un dor anume... Mi-e dor de chat-ul făcut cu flo pe blog-ul meu... mi-e dor de ioana şi de posturile ei.... de acum regret şi de scrisul ei despre viaţa la 14 ani... şi de bee şi de pozele ei... dar şi de toţi ceilalţi care îşi aştern gândurile în jurnalul asta online...

Şi de ce sunt zâmbăreaţă? Pentru că orice mi-ar zice el nu mă pot abţine în a înceta a mă gândi la el... mah pissy... înţelege ce mi-e dor de tine... şi nu mă poţi îndepărta că vrei tu să nu suferi. Am să te fac să îţi deschizi inima aia îngheţată din prostie...

Cu drag,

Eu.

Obsesia lunii...

Iar aceasta este intrebarea DE CE... uite ca nu voi vorbi de ce ma obsedeaza intrebarea asta, ci voi abera pe teme ce nu le stiu... dar care incep cu de ce ?
De ce imi place iarna? Nu sunt o mare iubitoare de zapada sau de frig dar ador plimbarile , in general, cu sau fara zapada. Iar daca pun la socoteala peisajul alb... este cu totul divin. Plimbare brat la brat cu amica, prietena, iubita etc, poate fi relaxant...
De ce imi place cafeaua? Asta nu pot spune concret. Doar ca ii place gustul ei dimineata la prima ora.
De ce nu am idei? Pentru ca le-am innecat in mare si le-am ascuns de mine. sa nu mai stiu multe. Sa nu mai scriu multe. Sa nu le mai ascult. Sa ma gandesc la ele sa apara. Sa nu stiu de mine nimic concret.Sa ma las purtata de nebuniile sentimentelor si trairilor. De dorinte nerostite de ganduri sau trecute prin filtrul gandurilor ajungang astfel mai imcarcate de simboluri sau prea coafate.
De ce tind sa nu mai ascult de nimeni? Deoarece stiu ca nimeni nu stie ce vreau eu cu exactitate, ca toti vad la mine doar ce vor fara a stii ca eu nu agreez ceva. Ei nu cunosc adevaratele mele sentimente pentru ei sau chiar pentru el. Nimeni poate ca nici eu nu stiu daca acum urasc sau iubesc tipul cu ochi mari caprui care sta de cele mai multe ori langa mine la facultate. Daca tot ce simt este sau nu real nu o stiu. Asa ca, ce rost mai are sa mai ascult de ei cand nu ma ascult pe mine?
Da! Asta era! Nu ascult nici de mine.
Mai haotic decat niciodata, un post aberant si lipsit de inspiratie.
Cu drag,
Eu.