S.O.S.

Aoleo!!!!!! Nu mai ştiu cum trăiesc de vreo 5 zile.. De când m-am trezit cu gâtul mai uscat ca Sahara simptomele mi s-au agravat.. Păi, şi nasul îmi curge mai rău decât robinetul de apă. Ochii-mi lacrimează de parcă aş toca ceapă toată ziua.. Urechile îmi sunt ca după o noapte de poluare fonică.. Iar pieptul mi-l simt când respir ca şi când ar fi prins într-o menghină. Aaaa, şi frisoane.. Când mi-e cald şi rămân la maieu când mi-e frig de-mi pun şi fes în cap..

Dacă aş fi fost răcită acum 2-3 luni s-ar fi zis că "vara doar oamenii deştepţi răceşc", ei bine eu nu. Eu acum sunt un pachet de unt în soare cu halucinaţii.. Dacă-i spun cuiva că-s răcită încep glumele pe baza asta "dacă dormi fără şosete" sau orice de genul dar nimeni nu zice un "ceai?".

Că ziceam de halucinaţii. Nu ştiu dacă-l ştiţi pe Ichigo Kurosaki şi despre ce şi cum e el... Ei bine eu nu l-am văzut pe el ci pe Renji Abarai în depărtare cu tot cu costumul lui de shinigami privindu-mă "ete sufletul zăpăcit ce sfidează legile" şi urmărindu-mă cu sabia lui să mă trimeată unde mi-e locul.. Dar într-un moment de luciditate [ce-o fi aia acum?] clipesc de două ori şi de fapt văd că nu-i shirigami-ul ci vară-mea pleca la şcoală.. Mda.. Când halucinaţiile le am fără a fi date de ceva, şi se produc aşa spontan, ar trebui să nu mai ies pe stradă ci să fiu închisă.. Ce-ar fi fost dacă l-aş fi văzut pe Peter Petrelli? Nu aş fi vrea să ştiu..

Hm.. Ori fulgeră afară ori cineva face fotografii! O iau razna..

Cu drag,

eu.

Iluzii.. Sentimentale..

Stai inauntru si privesti pe geamul curat. Se observa pana si soarele dupa un norisor alb. Senin intr-un fel, cald chiar. dao vantul adie si dupa cum se misica ramurile copacilor nu pare a bate tare. si cuprins de euforia peisajului, te indrepti spre usa, o deschizi si pasesti afara. dar teapa sa zic asa. ceea ce vedeai pe geam nu coincide cu ceea ce este afara. doar o iluzie. senin da, vantul adie, adevarat. dar din inauntru nu ai constientizat ca senin desi este, nu este si cald, iar daca vantul adie... de fapt bate... si este rece. atat de rece incat ai impresia ca inlemnesti de freig.
iluzie a caldurii cand este frig. :) normal ca zambesc. pot! eu sunt genul de persoana care desi constientizeaza ca este frig afara, se avanta cu sufletul sperand ca nu este frig si ca doar gandul sau incearca sa pacaleasca. dar este frig. haina subtire, tremurul se instaleaza dar nu intru inapoi. nu ma reintorc la caldura caminului. nu. stau afara si incerc sa depistez in vantul rece, o usoara adiere de primavara.
asa se intampla in general cu toate iluziile. privindu-le de undeva din afara par calde, tandre, inocente. dar, deschizand usa si pasind catre ea, iluzia, te trezesti cuprins de impresiile opuse fata de cele ce erau inainte. mai simplu, in loc de inocenta ai parte de perversitate, in loc de tandrete ai brutalitate si in loc de caldura ai parte frig si raceala.
cati dintre noi nu am crezut ca acea persoana atat de inocenta nu are cum sa ne raneasca, si cand te trezesti bine, deja suferi ca dracu ca nu mai ai cum a scapa. jocul vicios te prinde tot mai bine. se incolaceste in jurul tau ca un sarpe urias si tu speri doar ca vei simti adierea de primavara la sfarsitul lui noiembrie,
si totul depinde doar de noi insa, nu trebuie decat sa intinzi mana, sa apesi pe clanta si sa intri inapoi in siguranta caminului. dar oare cati dintre noi vrem asta cu adevarat? eu... vreau... sauit ca el exista... dar il am langa mine mai mult decat as vrea si totusi... il vreau..