Sunt restantă la somn. Iar acum sunt într-una din stările acelea de conştienţă 3% sau.. mă rog, puţin sub 30%. Realitatea-mi-e confuză nereuşind să fac diferenţa prea bine între somn-somnolenţă-trezită. Simt ritmurile de la club şi acum prin corp cum mă invadează. Dar şi celelalte ritmuri...
De chemare a inimii mării. De cum valurile te îmbrăţişează şi te strâng la pieptul lor dorindu-te adânc în larg şi cum îţi şoptesc cuvinte ce doar trupul le înţelege. Am evitat marea noaptea. Nu am încredere în mine că aş putea rezista chemării ei. Şi cât doream ca azinoapte să mă pot pierde în braţele ei decât să mai simt dureri în tot corpul. Dar, nu am dormit o noapte întreagă, camera nu mi-a inspirat atât de multă încredere încât să mă las pradă somnului.
Azi.. M-am lăsat purtată de chemările adâncului mării. Eram un dulce contrast. Eu pe o saltea portocalie într-un costum de baie bleu din două piese într-o apă atât de albastră ca şi cerul. Şi acum înţeleg de unde durerea din braţe. De la lupta de a rămâne pământului şi nu apei.
Drumul spre casă mi-a fost lipsit de vedere cea mai bună parte a traseului. Răul de maşină m-a împiedicat să admir lanuri întregi de floarea-soarelui. Nu m-am bucurat nici măcar de drumul atât de pitoresc. [Nu am venit pe ruta normală spre Cernavodă ci am luat varianta aceea ocolitoare cu încă 40km. Cunoscătorii cred că ştiu despre ce spun.] Simţeam cum fiecare serpentină îmi provoacă o stare de "nu mai am loc" în stomac. Chinul lua loc ori de câte ori îmbrăţişam ca pe o pernă un rucsac şi chinul a dispărut complet când am intrat pe autostradă până-n Drajna.
Iar acum.. Mă refac după o insolaţie, nesomn, nefoame. Motive : am stat în soare cât am cumpărat suveniruri. Am citit pe pereţi cât a mai rămas din noapte. Nu am putut mânca de la răul de maşină.
Şi toate astea.... În urma unei aventuri de mai puţin de 24 de ore..
Cu drag,
eu.
4 comentarii:
Astea da aventuri:))
si eu am rau de masina si inainte nu ma puteam bucura de peisaje cand mergeam cu masina. acum trece cu pastile.
Cleo iubito, aventurile trebuie să mai ai şi cu cine să le faci. Din păcate eu chiar nu mai am cu cine. Rămân iar singură într-o săptămână. Încep prietenii mei munca. Dar, tu abia acum începi să legi prietenii cu oameni ce îţi vor oferi aventuri de tot soiul. Eu sunt genul care nu întreabă unde când cum sau cu ce. Aflu detaliile pe parcursul traseului. Mai îmi iau şi ţepe dar, încerc să văd partea bună a lucrurilor. ;)
PrafDeStele scumpa.. Nu mai aveam rău de maşină într-o perioadă deoarece îmi luasem leacul de frică, dar, cum nu am mai umblat cu maşina mi-a revenit sensibilitatea. Şi nu mai am pastile mama măsii. Dar trebuie să-mi iau iar pilulele după mine. Doar să nu uit să le şi administrez.
Eu trec la aproape fiecare postare noua pe aici...nu prea imi las amprenta, dar acum am zis ca daca ne rogi sa facem asta, pot si eu :)
Parerea mea despre ce ai scris aici e urmatoarea: cred ca ar trebui sa te bucuri mai mult de lucrurile astea: micile aventuri, serile nedormite acasa, orice iesire cu prietenii. Daca vei spune ca acum conteaza foarte mult care iti este compania, iti spun eu ca va conta si asta, dar trebui sa ai si tu o contributie! Daca tu ai fi plina de energie probabil si iesirile cu prientenii ar fi mai reusite!
Eu m-as bucura sa ajung asa usor la malul marii, sau nu tocmai pana acolo...poate orice iesire cu prietenii m-ar bucura,Doar ca am unele retineri (parintii).
Acum m-am prea intins...oricum ideea era: traieste clipa!!!
Trimiteți un comentariu