Când nu doar timpul îţi permite cât şi starea generală, dezvolţi jocuri. Diferite jocuri. Doar ale tale. Doar tu cu tine. În ochii celorlalţi sunt decât nişte acţiuni notori şi hazli. Oricât ar sta ei să-şi bată capul să descopere reguli, alţi posibili participanţi, şi dacă sunt, care-s condiţiile.. Ne pierdem uneori analizând şi contemplând jocurile altora şi uitând de ale noastre însene şi transformând astfel acestea în jocuri.
Plictisită de jocurile celor ce mă înconjoară, m-am întors la mine. Am încercat să văd dacă din toată analiza făcută ceva mi se potriveşte. Nimic. Nimic nu mi se încadrează. Acelaşi joc, aceleaşi reguli, unicitatea jucătorului face jocul într-un final.
Cel mai bine stau în umbră şi văd totul. Şi când spun văd totul văd dincolo de cele spuse. Pe lângă ce aud, sunt faptele, sunt reacţiile din situaţii. Priveam cum talentul de a îmbrăca realitatea nu-l stăpâneşte decât foarte puţini. Crezând că servindu-l gol-goluţ va fi acceptat, te trezeşti respins.. Şi uite aşa.. Dacă tot am văzut că una spui alta faci şi alta reiese, m-am jucat.
Era rândul meu să ies din umbră şi să mă fac vizibilă pentru a fi analizată. Şi m-am ascuns în spatele buclelor îndreptate, m-am ascuns în spatele bronzului căpătat de pe urma verii, m-am ascuns în spatele veşmintelor uşoare şi diafane, m-am ascuns în spatele stratului de fond de ten şi make-up aplicat cu grijă şi măiestrie.. Şi m-am expus privirilor. Analizei. Tragerii de concluzii. M-am expus primelor impresii..
În sinea mea aveam un zâmbet în colţul guri si-o privire de vultur. Mulţi încă se joacă la nivelul 1. La privit şi atât. Nu pot trece la 2. La observat şi cercetat. Nu.
De pe urma jocului am scăpat cum am prevăzut.. Cu puţine întrebări profunde.. Încă se joacă superficial. Prea superficial.. Nu ştiu cine-i de vină.... Atenţia ţi-e atrasă de fizic astfel ignorând omul din spatele măştii.. Nu-l vezi deşi este în faţa ta astfel dovedindu-ţi că ascunzătoarea lui e mult mai bună decât tot ce poţi întreprinde tu în acest sens..
De-a faţa-ascunsealea m-am jucat şi sunt ascunsă şi acum.. Adevăraţii căutători par a nu mai fi...
Cu drag,
eu.
4 comentarii:
Din pacate, unii au curajul sa treaca la nivelul 3 si sa incerce sa te descopere. Hiba e ca niciodata nu reusesc sa duca jocul pana la capat, parasindu-l ba din lasitate, ba din ignoranta. N-ar fi nimic rau daca nu te-ar implica si pe tine in joc... Ai intrat acolo si nu mai poti sa iesi, pentru ca tu nu esti nici las, nici ignorant, ca "adversarul" tau...
Stii...cum zicea Shakespeare: "All the world's a stage,
And all the men and women merely players:
They have their exits and their entrances;
And one man in his time plays many parts,
His acts being seven ages."
Asta cred ca spune tot...
Mi-am dat seama ca si eu joc tot felul de jocuri cum mine. Cred ca pana la urma viata e un mare teren de joaca.
Acum vad ca inainte de mine a zis asta Shakespeare :))
Trimiteți un comentariu