La propriu.. Amintiri din copilărie.. De când am intrat în salon că-s la ultima nuntă anunţată.. îmi tot aleargă prin prin minte acele amintiri comune cu mirele, surorile şi verii lui.. Neamuri. Verii mei..
Doamne.... Cum au trecut anii.. Nu mi-amintesc să mă fi gândit când copilăream cu ei că va veni şi ziua în care am să fiu la nunţile lor.. Să-i văd pe toţi în familie, doi câte doi încă e ciudat.. Ambele Raluci deja aşezate la casele lor.. Acum Flori.. Adriana cu fetiţa.. Gabi încă mai copilăreşte.. e primul an de faculta.. are tot dreptul..
Mai în glumă mai în serios toţi mă privesc şi-mi zic că următoarea întâlnire de genul să fie la nunta mea ... Mda.. dacă aş avea ceva planuri de viitor cu privire la capitolul nuntă.. ar fi ceva.. doar că... încă nu..
Parcă ar fi fost ieri când ne întâlneam toţi la mamaia şi ne jucam în nisip întrecându-ne în construirea unui castel.. Sau când ne chinuiam să legăm leagănul de măr astfel încât să ne puteam da doi câte doi.. Parcă ieri eram mici şi adormeam sau măncam la grămadă..
Doar că.... acum realizez că toţi anii ăştia în care nu ne-am întâlnit sau vorbit sau văzut nu a făcut să ne uităm.. Parcă nu.. Parcă suntem la fel ca atunci când ne-am văzut ultima dată.. Toamna când începeau şcolile şi fiecare era nevoit să plece în oraş..
Şi iată-ne tot toamna.. doar că nu ne-a unit ultima zi de vacanţă ci prima zi din etapa nouă ce-o va începe unul dintre noi..
Casă de piatră Flori şi să fi fericit !!!
Cu drag,
eu.
Un comentariu:
Ei da...
Cunosc sentimentul... si eu am ramas ultima! :)
Trimiteți un comentariu