Convalescenţă emoţională

Mi-e bine. Chiar foarte bine. Şi eu mă mir de ce chiar. Sunt bine doar că... expresia mea generală nu indică asta.. De parcă nu aş fi bine de fapt.. Dar sunt bine.. Nu trec printr-o criză de suferinţă să mai ştiu eu ce. Nu. Sunt.. hmm... sănătoasă. Adică fără nici-o rană... Sunt vindecată spre însănătoşire..

Şi am impresia că sunt jos pe covor stând în mii de bandaje şi pansamente curate strângându-le.. şi rememorând perioadele când au fost folosite. Şi motivul pentru care au fost folosite. Şi ce loc rănit au acoperit.. Dar acum sunt spălate, curate, albe, dezinfectate, uşor apretate iar eu le strâng.. E un sentiment ciudat.. Nu ştiu..

E ca şi când involuntar ştii că le pui bine pentru că va mai fi o perioadă ca aceea ce a trecut şi căruia i-a supravieţuit inima ta... Şi va mai fi o perioadă când aceste prosoape îşi vor face iar datoria încercând să oprească sângerarea şi dezmembrarea..

Inconştienţă..

Sunt..

Nu îmi găsesc cuvintele.. Sunt bine fizic, psihic.. emoţional vreau să ofer ... nu.... că iubirea ce-a mai rămas e prea puţină.. sufleteşte sunt împăcată realizând că fie că nu am vrut s-a ajuns aici.. iar..

Sunt bine.. Doar că... pun spre păstrare fostele pansamente deoarece cu siguranţă în viitor îmi vor folosi. E inevitabil să nu le folosesc.. Voi sfârşi iar sfâşiată din cauza unei situaţii nedelung analizate.. Adică, mă voi lăsa iar pradă unei emoţii sau stări.. Probabil iar pasiunii şi chimiei..

Dar sunt bine.. Fără mişcări bruşte spre înapoi.. Încă nu e momentul să trecem prin locul accidentului.. refăcuţi complet nu suntem dar suntem într-o oarecare măsură.. Când vom fi pregătiţi să ne întoarcem acolo, o vom face. Pentru moment.. convalescenţa emoţională mai durează..

Cu drag,

eu.