Nimic... despre mine... IV

"Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci
pe geamuri. Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă."

de Lucian Blaga.

"Mărgăritărele

Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simţitor
Precum roua dimineţii, se înalţă-n tainic nor
Şi se duc de pe revarsă pe ale Domnului altar
În odoare preţioase, în ceresc mărgăritar..."

de Vasile Alecsandri.

"Odată te văzusem...

Odată te văzusem-
Ş-am stat înmărmurit
Şi crud-a fost durerea
Cu care te-am iubit.

Te văd de-a doua oară
Şi glasul tău l-ascult-
Şi ştiu numai atâta
Că am trăit prea mult.

Al anilor iubirei
-Înveninat necaz-
E numai o părere
Pe lângă cel de azi..."

de Mihai Eminescu.

Cu drag,

eu.

Sourire:
Ni pleur ni rire, pourtant tellement de sens cachés...

Nimic... despre mine... III

"Dorul

Ah! Mi-e dor, mi-e dor de tine,
Îngeraş cu dulci lumine!
Ah! Mi-e dor şi plâng de jale
Tot privind în a ta cale.

Zi şi noapte cu durere
Duios sufletu-mi te cere
Şi cu dulci, cu blânde şoapte
Te chem veşnic zi şi noapte.

Scump odor, dulce iubită,
Unde-i faţa ta slăvită?
Unde-i glasu-ţi ce pătrunde?
Unde eşti draga mea, unde?

De-ar fi cerul cu iubire
Mi-ar aduce a ta zâmbire.
De-ar fi cerul cu-ndurare,
Mi-ar aduce o sărutare.

Dar vai mie! vremea zboară,
Zile, veacuri se strecoară
Ş-ai mei ochi nu văd lumină
Şi durerea-mi nu s-alină!

Dorul arde ca un soare
A junei dulce floare!
Dorul stinge, veştejeşte
Inima care iubeşte."

De Vasile Alecsandri.

Cu drag,

Eu.

Pi.Es. Nu mă aşteptam să găsesc această poezie minunată scrisă chiar de acest autor. Nu ştiu de ce, dar de când am citit "Doine şi Lăcrămioare" album de stihuri ale lui Alecsandri am realizat că iubirea când vine, nu vine singură. Aduce după ea dorul, suferinţa... Şi totuşi, iubim... Şi iubim de fiecare dată şi mai intens. [am citit albumul la 14ani]