Nimic... despre mine... IV

"Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci
pe geamuri. Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă."

de Lucian Blaga.

"Mărgăritărele

Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simţitor
Precum roua dimineţii, se înalţă-n tainic nor
Şi se duc de pe revarsă pe ale Domnului altar
În odoare preţioase, în ceresc mărgăritar..."

de Vasile Alecsandri.

"Odată te văzusem...

Odată te văzusem-
Ş-am stat înmărmurit
Şi crud-a fost durerea
Cu care te-am iubit.

Te văd de-a doua oară
Şi glasul tău l-ascult-
Şi ştiu numai atâta
Că am trăit prea mult.

Al anilor iubirei
-Înveninat necaz-
E numai o părere
Pe lângă cel de azi..."

de Mihai Eminescu.

Cu drag,

eu.

Sourire:
Ni pleur ni rire, pourtant tellement de sens cachés...

Nimic... despre mine...

Va fi o lună în care voi încerca să nu mai scriu despre... mine. Şi voi face altceva...

"venin şi farmec...

venin şi farmec port în suflet,
cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
căci fermecat sunt de zâmbirea-ţi
şi-nveninat de ochii verzi.

şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
dureri de noapte tu ai pus -
cât de frumoasă eşti pot spune,
cât te iubesc nu e de spus!

Şi dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te aproprii.

Şi dacă stelele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine întotdeauna..."

de Mihai Eminescu

cu drag,

eu.