"Melancolie
Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci
pe geamuri. Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă."
de Lucian Blaga.
"Mărgăritărele
Lacrimile izvorâte dintr-un suflet simţitor
Precum roua dimineţii, se înalţă-n tainic nor
Şi se duc de pe revarsă pe ale Domnului altar
În odoare preţioase, în ceresc mărgăritar..."
de Vasile Alecsandri.
"Odată te văzusem...
Odată te văzusem-
Ş-am stat înmărmurit
Şi crud-a fost durerea
Cu care te-am iubit.
Te văd de-a doua oară
Şi glasul tău l-ascult-
Şi ştiu numai atâta
Că am trăit prea mult.
Al anilor iubirei
-Înveninat necaz-
E numai o părere
Pe lângă cel de azi..."
de Mihai Eminescu.
Cu drag,
eu.
Sourire:
Ni pleur ni rire, pourtant tellement de sens cachés...
Se afișează postările cu eticheta Blaga. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Blaga. Afișați toate postările
luni, martie 09, 2009
marți, martie 03, 2009
Nimic... despre mine... II
"Eva
Când şarpele întinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopoţel de-argint.
Dar s-a-ntâmplăt că-i mai şopti apoi
şi ceva în ureche
încet, nespus de încet
ceva ce nu se spune în scriptură.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume,
cu toate că a ascultat şi el.
Şi Eva n-a voit s-o spună nici lui
Adam.
De-atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taină
Şi-şi mişcă geană parc-ar zice
că ea ştie ceva
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.
Lumina raiului
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s păgân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr' de căldura răului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea ascunsă a păcatului?
Ca un eteric stau pe gânduri şi mă-ntreb:
- De unde-şi are raiul
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul cu flăcările lui! "
de Lucian Blaga.
Cu drag,
eu.
Pi.Es. Prima poiezie cred că vă oferă răspunsul la întrebarea obsedantă pe care ne-o adresaţi mereu "ce ai?" când nimic pe chipul nostru nu descifraţi şi când de fapt nu-i nimic.
Iar a doua... Cel puţin mă face pe mine să mă gândesc că şi răul poate fi folositor uneori... Măcar luminează raiul...
Când şarpele întinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopoţel de-argint.
Dar s-a-ntâmplăt că-i mai şopti apoi
şi ceva în ureche
încet, nespus de încet
ceva ce nu se spune în scriptură.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume,
cu toate că a ascultat şi el.
Şi Eva n-a voit s-o spună nici lui
Adam.
De-atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taină
Şi-şi mişcă geană parc-ar zice
că ea ştie ceva
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.
Lumina raiului
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s păgân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr' de căldura răului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea ascunsă a păcatului?
Ca un eteric stau pe gânduri şi mă-ntreb:
- De unde-şi are raiul
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul cu flăcările lui! "
de Lucian Blaga.
Cu drag,
eu.
Pi.Es. Prima poiezie cred că vă oferă răspunsul la întrebarea obsedantă pe care ne-o adresaţi mereu "ce ai?" când nimic pe chipul nostru nu descifraţi şi când de fapt nu-i nimic.
Iar a doua... Cel puţin mă face pe mine să mă gândesc că şi răul poate fi folositor uneori... Măcar luminează raiul...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)