new

nu am mai hoinarit pe blogosfera de ceva vreme iar cand am facut-o am ramas mirata de ce am gasit pe aici. si noi optiuni in desing care m-au bagat in ceata.... si comentarii spam..... si pagini... si... STATISTICI!

mi-au stricat tot cheful nenorocitele... si mi l-au stricat atat de tare incat imi vine sa inchid blogul definitiv. dar de ce? inteleg ca unii doresc sa vada ce trafic au, sa "vaza" daca ce le debiteaza mintea este citi sau nu. asta ar insemna sa gaseasca un "tip" de postari si sa o tina pe acel "tip" pana devine gretos, plictisitor, banal, penibil.

pot spune ca de cand cu statisticile am si vazut cu ce am avut succes si cu ce nu. postul ce face referire la trusele de machiaj a fost vizualizat de aproape 300 de ori pe cand altele au fost vizualizate de 2 sau 3 ori sau chiar o singura data. bine ca nu vezi si cine anume te-a citit ce asta m-ar fi determinat sa inchid optiunea cu urmariti-ma.

incercam sa va pun o "poza" din statisticile mele sa vedeti si voi cum sta treaba la mine. am ras de m-am prapadit. de fapt am aproape 1000 de vizualizari al postului cu trusele de machiaj :)) restul nici nu sunt citite. off...

deja m-am deprimat.

cu drag,

moi.

Realizare...

Ofer spre citire a 100a postare... Nu-mi vine să cred... Parcă îmi şi amintesc când am deschis prima dată blog-ul. Un loc în care-mi pot expune liniştită gândurile, trăirile, dorinţele, sentimentele, lacrimile, suferinţa, împlinirea şi neîmplinirea. Dacă doream ceva intim, ţineam jurnalul în continuare. Nu am vrut asta. Şi de ce am ales să scriu şi poată citi cine vrea? Nu ştiu... M-a încântat să am o pagină a mea în care pot spune tot ce vreau. Şi culmea, nu pot spune chiar tot ce vreau...

Iniţial a fost un răspuns la blog-ul unei prietene dar nu ne asemănăm în scris [o antiteză cu ea de fapt, ea un "diavol" eu un "înger căzut"] apoi, a fost o "legătură" cu un prieten ce-i plecat în ţările calde... Şi încet încet a apărut urmăritorii mei de gânduri întortocheate... :) şi de aici lista aceea ce în prezent însumează 58 de persoane. Mulţi "m-au părăsit", alţii cu apărut sau reapărut... Mă încântă idea de a fi urmărită... Mă bucur că ale mele cuvinte sunt citibile şi înţelese... Vă mulţumesc că mă citiţi.

Regret doar faptul că... uneori o iau pe arătură uitând de la ce am plecat şi sfârşesc în altă idee... Ceva caracteristic pot spune că imprevizibilitatea mă defineşte... Şi mai regret că... nu ştiu dacă el citeşte ce scriu... Am o confirmare de 50% că nu citeşte :) şi e bine... Că dacă ar fi citit ar fi reacţionat cum doream şi asta nu-mi place.

Iar când am iniţiat scrierile aici, în blog-ul acesta, nu mi-a trecut prin minte că voi depăşi şi 1000 de vizite :) un alt mulţumesc.

Apreciez... nespus de mult... pt că nu-mi găsesc cuvinte care pot etala încântarea mea că am alături oameni ce înţeleg şi pe care nu-i cunosc...

Cu drag,

Eu.