Realizări

Când te pregăteşti să renunţi.. apare mereu ceva mic, mic, mic care te dă-napoi şi te face să te răzgândeşti. Poate că apropriaţilor nu le arăţi asta. Şi nimănui nu arăţi asta. Deşi tu le arăţi ce vor ei să vadă, tu.. tu faci oricum ce vrei iar ce faci tu ei nu vor. Încă mai speri într-o cauză pierdută. Dar ... aşa eşti tu, felul tău de-a fi. Ajuţi pe toţi. Spui o vorbă inspirată oricui are nevoie. Eşti umărul pe care se plânge. Ce mai. Eşti omul bun cam la toate. Iar prietenii tăi.... prietenii tăi cei mai buni sunt cei care ştiu că nu suporţi perenele galben sau că dormi vara dezbrăcată sau că primul lucru care-l faci dimineaţa este să pui de cafea şi apoi îmbrăcatul. Ei sunt cei ce s-au săturat să te vadă singură. Şi daia le ascunzi iar, şi iar, adevărul. Că tu încă mai crezi într-o cauză pierdută.

Şi minciunile acestea dacă nu le-ai spune şi le-ai spune într-adevăr adevărul.... ar aduce cu ele ceea ce eviţi. Să ţi să spună iar, şi iar, şi iar "că nu e bine". Vezi în ochii lor iubire. Recunoştiinţă. Încredere. Suferinţă. Neînţelegere. Apreciere. Dorinţă. Dar Doamne cât nu ţi-i doreşti când încearcă ei să ia frâiele în mâini şi să conducă în locul tău. Cât urăşti asta. Şi îi şi înţelegi când o fac. Şi de ce o fac. Şi pentru ce o fac. Doar că.. poate ei nu ştiu că ţie ţi-e teamă. Iar dacă le-ai zice-o.. mamă ce de întrebări/discuţii/teorii ar urma. Şi timpul ar fi irosit.

Dar.. Hai la o cafea cu mine! Am şi frişcă. Te invit la o şedinţă de depanări amintiri. De râs. De făcut poze..

Dar tu ai plecat. A plecat şi ea. Şi cealaltă. Şi ei doi. El de plecat de mult într-o altă ţară. Da. Nu singur ci cu o ea. Şi rămân singură şi privesc cum aburul iese din ceaşca de cafea înălţându-se uşor spre cer.. iar tu.... supărată salţi privirea absentă după abur şi te orbeşte soarele puternic. Şi de unde am plecat? Uite că beau cafeaua singură. A câta e oare?

Poate că ar fi timpul să renunţi cu adevărat. Realitatea e că din firul cu un infinit de capilare nu mai e decât un singur capilar ce uneşte partea asta de ailaltă. De s-ar rupe el singur fără să-l tai eu... Nu ştii cât mai alimentează. Sau dacă e sec.. Dacă-l tai şi se porneşte o hemoragie de nu te vezi? Şi dacă-l tai şi nu se-ntâmplă nimic? Şi.... şi dacă mă fac eu că nu văd că e un singur firicel şi plec? Plec. Fuga e şi ea bună nu? Am renunţat să mai alimentez speranţe deşarte.. Oare a câta oară e asta când o rostesc?

Cu drag,

eu.

Realizare...

Ofer spre citire a 100a postare... Nu-mi vine să cred... Parcă îmi şi amintesc când am deschis prima dată blog-ul. Un loc în care-mi pot expune liniştită gândurile, trăirile, dorinţele, sentimentele, lacrimile, suferinţa, împlinirea şi neîmplinirea. Dacă doream ceva intim, ţineam jurnalul în continuare. Nu am vrut asta. Şi de ce am ales să scriu şi poată citi cine vrea? Nu ştiu... M-a încântat să am o pagină a mea în care pot spune tot ce vreau. Şi culmea, nu pot spune chiar tot ce vreau...

Iniţial a fost un răspuns la blog-ul unei prietene dar nu ne asemănăm în scris [o antiteză cu ea de fapt, ea un "diavol" eu un "înger căzut"] apoi, a fost o "legătură" cu un prieten ce-i plecat în ţările calde... Şi încet încet a apărut urmăritorii mei de gânduri întortocheate... :) şi de aici lista aceea ce în prezent însumează 58 de persoane. Mulţi "m-au părăsit", alţii cu apărut sau reapărut... Mă încântă idea de a fi urmărită... Mă bucur că ale mele cuvinte sunt citibile şi înţelese... Vă mulţumesc că mă citiţi.

Regret doar faptul că... uneori o iau pe arătură uitând de la ce am plecat şi sfârşesc în altă idee... Ceva caracteristic pot spune că imprevizibilitatea mă defineşte... Şi mai regret că... nu ştiu dacă el citeşte ce scriu... Am o confirmare de 50% că nu citeşte :) şi e bine... Că dacă ar fi citit ar fi reacţionat cum doream şi asta nu-mi place.

Iar când am iniţiat scrierile aici, în blog-ul acesta, nu mi-a trecut prin minte că voi depăşi şi 1000 de vizite :) un alt mulţumesc.

Apreciez... nespus de mult... pt că nu-mi găsesc cuvinte care pot etala încântarea mea că am alături oameni ce înţeleg şi pe care nu-i cunosc...

Cu drag,

Eu.