Realizare...

Ofer spre citire a 100a postare... Nu-mi vine să cred... Parcă îmi şi amintesc când am deschis prima dată blog-ul. Un loc în care-mi pot expune liniştită gândurile, trăirile, dorinţele, sentimentele, lacrimile, suferinţa, împlinirea şi neîmplinirea. Dacă doream ceva intim, ţineam jurnalul în continuare. Nu am vrut asta. Şi de ce am ales să scriu şi poată citi cine vrea? Nu ştiu... M-a încântat să am o pagină a mea în care pot spune tot ce vreau. Şi culmea, nu pot spune chiar tot ce vreau...

Iniţial a fost un răspuns la blog-ul unei prietene dar nu ne asemănăm în scris [o antiteză cu ea de fapt, ea un "diavol" eu un "înger căzut"] apoi, a fost o "legătură" cu un prieten ce-i plecat în ţările calde... Şi încet încet a apărut urmăritorii mei de gânduri întortocheate... :) şi de aici lista aceea ce în prezent însumează 58 de persoane. Mulţi "m-au părăsit", alţii cu apărut sau reapărut... Mă încântă idea de a fi urmărită... Mă bucur că ale mele cuvinte sunt citibile şi înţelese... Vă mulţumesc că mă citiţi.

Regret doar faptul că... uneori o iau pe arătură uitând de la ce am plecat şi sfârşesc în altă idee... Ceva caracteristic pot spune că imprevizibilitatea mă defineşte... Şi mai regret că... nu ştiu dacă el citeşte ce scriu... Am o confirmare de 50% că nu citeşte :) şi e bine... Că dacă ar fi citit ar fi reacţionat cum doream şi asta nu-mi place.

Iar când am iniţiat scrierile aici, în blog-ul acesta, nu mi-a trecut prin minte că voi depăşi şi 1000 de vizite :) un alt mulţumesc.

Apreciez... nespus de mult... pt că nu-mi găsesc cuvinte care pot etala încântarea mea că am alături oameni ce înţeleg şi pe care nu-i cunosc...

Cu drag,

Eu.

A fi sau a nu fi...

Catalogat de ceilalţi drept "frumos". Dar ce înseamnă "frumos" până la urmă? Păcat că nu am un dicţionar la îndemână să caut exact definiţia cuvântului....

Mereu m-am lovit de chestia asta. Ce importanţă are cum arată omul respectiv când tu nu cauţi frumuseţe ci inteligenţă? Eu nu excelez nici în frumuseţe nici în deşteptăciune... Am cât se poate posibil din amândouă. Şi muncesc să-mi dezvolt inteligenţa participând la cursuri, citind mult şi intrând în contact cu lume destul de şcolită şi nu numai...

Mi-aş fi dorit să nu mai fiu catalogată drept frumoasă pe unde mă duc şi cunosc lume... Nu asta are importanţă! Eu nu analizez omul din punct de vedere fizic... Caut să văd iniţial dacă are ce-mi trebuie mie. Dacă are, atunci devin interesată şi de cum arată.

Mă amuză foarte tare amicele mele care-şi iau de mână cât mai posesiv prietenul la vederea mea. De parcă eu nu am ce face şi cochetez cu tipi ţinuţi sub papuc.. Îmi cunosc limitele. Am propriile mele principii şi dacă ştiu tipul ocupat nu mă avânt în a despărţii lumea pentru a-mi fi mie bine... Nu-mi place asta...

Vreau să spun că frumuseţea este un dezavantaj. Pe lângă faptul că îţi deschide nenumărate porţi şi uşi la fel îţi închide multe... Eu m-am lovit de multe şi în special de gelozie, posesivitate, neîncredere... Şi am ajuns să-mi doresc să am un defect să nu mai fiu în atenţia tuturor... Vreau să fiu apreciată nu doar din punct de vedere al fizicului...

Dar lumea vede şi nu înţelege... Sau nu apreciază capacitatea intelectuală a celuilalt...

Cu drag,

Eu.