Altceva ll

Azi, până acum, adică ora 12.37, m-am ocupat de casă. Sunt singură până mai pe seară. Ai mei sunt plecaţi... Şi mi-a rămas de făcut curat, de gătit ceva pentru când vor veni, şi altele... Până acum am făcut curat şi am făcut şi pregătit ceva. Nu ceva greu şi complicat, ceva simplu... cartofi nature... Oricine poate găti aşa ceva...

Mă simt bine. Îmi place să gătesc. Contrar multor aşteptări, prinţesa găteşte, şi încă foarte bine. Mă laud că gătesc foarte bine pentru că nu este cineva în blogosferă care să-mi susţină vorbele... Zic prinţesă nu că sunt eu de viţă nobilă, ci pentru că, o parte din cei apropiaţi ştiu şi cunosc faptul că ai mei mă "protejează" nelăsându-mă să iau parte la activităţile gospodăreşti... Păi, da. Locuiesc la casă, cu grădină de zarzavaturi, cu o alta de flori plină, de trandafiri în special, ştiu că avem şi păsări dar nu ştiu în ce loc al curţii că... nu ştiu..

Mai mă ocup de ale casei doar când ai mei nu sunt prin jur... Ca azi... În timp ce cuptorul termină ce am început eu, m-am ocupat de camera mea. Sper ca în curând să mă mult în camera mea [Acum împart cu frate-miu camera..] Am găsit în şifonier cămăşuţele cu care mă duceam la biroul unde am lucrat ultima dată, costumele, rochiţele office, paltonul, sandalele, pantofii, cizmuliţele şi ghetuţele... Într-o cutie de pantofi am descoperit perechea de pantofi ce mi-am cumpărat-o special pentru acel job... Nepurtaţi de altfel, parcă zac acolo pedepsiţi că îmi aduc aminte de acel job.
[la începutul toamnei îmi găsisem un job în care nu eram deranjată mult şi era o muncă de birou, cu alte cuvinte, secretară, îmi convenea că în situaţia aceea nici nu-mi doream mai mult, dar după ce şi-au făcut treaba cu mine aşezându-le toată firma că doar îşi schimbareră sediul, m-au dat afară...]

Şi urăsc că stau acasă fără a mai putea spera că într-o bună zi, voi îmbrăca din nou acele hăinuţe şi fiind elegantă şi lucrând într-un loc în care tineretul să fie valorificat... Slabe şanse să mai găsesc aşa ceva în vremurile astea... Dar... Aş putea îmbrăca acele hăinuţe doar pe la facultate. Să fiu o ţoapă şi să mă vorbească ăştia pe la spate. Ar fi o idee...

Ce mi se pare ciudat este faptul că acum, privind în trecut, sunt atât de diferită de cea de atunci.. Acum dacă ies pe stradă până undeva sunt sigură că nu mă bagă cineva în seamă... pe când atunci... se ridica lumea de pe scaun la metrou şi stăteam jos... mai întorcea lumea capul după mine... mai primeam un clanxon în semn de admiraţie... Ceva... Acum am devenit o urmă a ce am fost. O imagine ştearsă.. Acum chiar reuşesc ce mi-am dorit... Să trec neobservată...

Nu ştiu dacă e bine sau rău...

E doar... ciudat.

Cu drag,

Eu.

Pi.Es. Am terminat şi mâncarea între timp...

Metamorfoză...

Nu ştiu de când a început dar este vizibil...

Ochii mi s-au adâncit şi sunt glaciari... Verdele fiind prea intens şi nu se observă nici o urmă de sclipire sau voioşie...

Tenul mi-e alb porţelan putându-se observa cu uşurinţă venele ce transportă sângele către muşchii fetei, la buze, la pleoape...

Buzele-mi sunt vinete... De frig... Crăpate de vântul puternic... Subţiri din cauza abţineri rostirii pe nume a lucrurilor...

Glasul mi-e mort şi fără sens în tot ce rostesc...

Trupul mi-e la fel de slăbit şi pielea mi-e toată albă...

Membrele-mi sunt reci... Trupul mi-e rece... La propriu nu mă pot încălzi. Respir şi expir rece... Nu-mi simt inima bătând... Nu-mi simt sângele circulând... Nu-mi pot încălzi fiinţa din mine ce era veselă şi duioasă şi bucuroasă şi atentă la toate... Nu.

Parcă ar fi murit iar în locul ei a rămas aceasta de plumb... Rece şi nepăsătoare. Ce nu se gândeşte decât să se retragă... Să stea şi să aştepte... Tot să aştepte... Parcă invidioasă pe prima şi pe felul ei de a muri de fiecare dată pe prima sau în prima linie ea, cea de plumb stă şi aşteptă....

Până şi eu, cea care ascultă de "părerile" lor nu mai doresc luptele astea decât cu un singur şi devastator final... Moartea inimii mele şi transformarea ei în ştergatul celui iubit... Ar fi timpul pentru moarte... Moartea celei îngăduitoare şi visătoare ce nu face altceva decât să transforme totul în durere şi chin...

Ar fi timpul pentru acea schimbare...

Cu drag,

Eu.