Stii? De multa vreme aveam atatea intrebari sa-ti spun. Crezi ca ai timp sa raspunzi? Uite, nici bine nu am inceput, ca desi am inceput cu intrebarile... Nu-mi cer scuze. Stiai ca asa voi incepe. Stii de asemenea si ce te voi intreba. Cum eu stiu deja si raspunsurile. Ce vreau? De ce existi? Dadada. Stiu deja, ca daca tu nu ai fi eu pe cine as intreba... Dar nu existi, esti o credinta. Reprezinti raul. Balanta dintre bine... si rau. Dreptate inca odata. Cel mai frumos inger al Domnului s-a intors chiar impotriva creatorului sau. De la tine curajul nu? Nebunia de a face lucruri iesite din comun. Adrenalina! De la tine toate astea! Dupa rasul tau stiu ca asa e. Atunci? De ce se arunca atat de mult cu noroi in tine? Nu vreau sa stiu. Ca si eu am pete de noroi. Dragut. Cred ca stii ca sunt multi cei care venereaza si ca in numele tau savarsesc acte oribile. De ce-i lasi? Totusi, ai fost inger. Un inger care a cazut pentru ca nu a fost inteles sau ca a indraznit sa aspire la mai mult. Toti aspiram la ceva imposibil de realizat. Uita-te in jurul tau! La tot pasul vezi ganduri marete! Imposibile. Sau chiar realizabile.
Nu. Nu-ti cer socoteala. Ma amuzi. Ai tot ce vrei. De toate. Tu stii mai bine cate... Dar iti lipseste ceva... Vreau sa ajung sa vad in realitate statuia ta, a ingerului cazut. In Italia expusa? Milano chiar? Ma rog, posibil sa ma insel. De ce o privesti atat de intens? Ce cauti acolo? De ce te framanta? Te admiri pentru frumusetea moarta intruchipata de statuie? Tacerea ei te fascineaza?
Am auzit ca regreti. Tu? Regreti? Nu poti avea incredere in nimeni. Dar cati dintre noi nu am avut si am fost tradati? Tu? Intruchiparea rautatii te plangi? Opreste-te. Taci. Asculta. Vezi. Plimbate printre ai tai. Vorbeste cu ei si va fi bine. Eu? Nu. Eu nu sunt ca tine. Eu spre deosebire de tine, daca ajut, nu fac rau. Tu... mai rau incurci decat sa decat descurci. Stii ce ma mira? Ca stai atat de mult de aproape de lumina.
Sa fi avut dreptate Lucian Blaga in poemele sale ca regreti? Ca regreti marul intins Evei? Si ca in ochii fiecarei femei, secretul din privire reprezinta mai mult regretul tau?
Nu la barfa cu diavolul. Nu. La tranta cu propriul meu gand diavolicesc. Stii ca sta pe un umar al tau si-ti sopteste ganduri pline de nebunie. Cati dintre noi nu am ascultat uneori de el si ne-am simtit bine. Stim ca si regretele tot de la el vin... De la el pleaca...
Daca nu am fi facut lucrul acela? (daca nu i-as fi intins Evei marul?) A fost alegerea ei daca sa-l accepte sau nu. Stia doar ca e interzis. Tabu. (se aude de indata vocea ingerului de pe celalalt umar).
Prinsa intre doua "ganduri" adunandu-le si scazandu-le, ascultandu-le sau ignorandu-le, caut cale de mijloc. De trait...
Cu drag,
Eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu