O da! Daca sunt dependenta de ceva, acel ceva este cafeaua... de dimineata! In afara de faptul ca daca nu o beau nu sunt umana, imi si place. Imi place aroma, culoarea, gustul, efectul, mirosul. Nu stiu sa mai imi placa ceva in afara de cafea... Hmmm, da! Ciocolata. Amaruie. Preferinta de nume si marca? Dap. Kandia, ciocolata cu dragoste. Cat despre cafea... Nu pot spune un nume, desi exista si el, Lavazza... Mda. Stiu. Pretentioasa.
Cafeaua o beau relativ dulce. Am inceput cu neagra,si treptat, am ajuns la dulce. Imi place prima gura de cafea pe care o iau. Caimacul acela mi se pare minunat. Licoarea o simt cum coboare incet in stomac... Dar odata ajunsa aici, o simt cum patrunde in sange. Cum circula prin vene dandu-mi astfel putere. Ciudat. E un drog totusi. Te face dependent. Dar imi place. Am avut tentative de a ma lasa de baut cafea. Pana sa o las definitiv, am lasat-o treptat, reducand cantitatea. Incet incet, nu am mai baut deloc. Eram cam aeriana. Cu tentative mari de a adormi la ore. Si datorita celei mai bune prietene, Ani, am inceput iar sa savurez cafeaua. Ma mir cum luna acea am trait fara cafea. Nu stiu cum am putut ignora mirosul... Presupun ca eram la liceu cand se trezea mama sa-si faca cafeaua.
Eram cu Ani la un bar in Slobozia cand am inceput iar sa savurez cafeaua. Un bar in care barbatii servesc. Se numeste Hambar. Eu am ramas mirata si am crezut ca face misto de mine prima data cand m-a dus acolo. Si, datorita cafelei de calitate, a devenit barul nostru iubit. Mergeam cu regularitate acolo. Asa a devenit Hambar-ul locul nostru preferat. Ne stiau baietii. Doua cafele mari cu frisca si doua pliculete de zahar. Asa ca, in ultima mea zi de abstinere de la cafea, ca a fost ultima, Ani ma duce in Hambar. Pana sa zic ca nu doresc cafea, ma trezesc cu o ceasca de cafea in fata in care frisca era inca odata cat ceasca. Nu am putut rezista si am prins tentatia in brate savurand-o. Ani radea si stia ca lupta mea contra cafelei era doar o idee de ambitie prosteasca. De atunci, rar mi se intampla sa nu beau o cafea. Iar cand am ocazia, si mai nou, foarte rar, fugim la Hambar pentru o Lavazza mare cu frisca. Aveam perioade cand ramaneam peste noapte la Ani iar fratele ei ne servea la pat cafeaua. Sau, au fost perioade cand nici nu ma trezeam bine si primul lucru care-l faceam era cafeaua de dimineata asta in liceu. Cand lucram, aveam ceasca mea de cafea ce o savuram in fata pc-ului dimineata inainte sa incep toata nebunia. Iar la facultate de obicei intru dupa prof pentru ca nu pot sa rezist pana la pauza fara cofeina in sange. Acum, imi beau cafeaua dimineata cu parintii. Minunat. Toti la bucatarie cu cestile in brate de cafea.
Cat despre ciocolata... Nu pot spune multe lucruri. Imi place Kandia pentru finete. Iar amaruie pentru gustul intens de cacao. Am o amintire placuta legata de ciocolata asta. Lucram iar un inginer de productie isi facuse obiceiul sa-mi ceara informatii suplimentare despre anumiti angajati. Nu ii erau necerare informatiile dar alta punte pentru discutie nu era. Si enervata de cererile lui, ma trezesc ca ii spun "Avand in vedere faptul ca nu sunteti seful meu si totusi primiti ajutorul meu, va rog ca la urmatoarea sarcina pe care doriti sa mi-o atribuiti, veniti cu o Kandia". Si am crezut ca a muscat gluma. Dar nu stiu cat de mult, ca m-am trezit intr-o dimineata cu o cutie mare frumos ambalata si cu un biletel "Dobanda la ciocolata". O da. O cutie plina cu toate sortimentele de Kandia. Admirabil de dulce...
Cafea si ciocolata, doua esente ce le stapaneste un parfum... Si detin acest parfum de mai bine de 2 ani spre mirarea mea... Zic asta pentru ca nu suport parfumul... Un fel de alergie, de saturatie... Dar acesta il suport... Il ador...
Dependenta de cafea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu