Sunt o cauza pierduta. De cate ori incerc si iau initiativa de a inceta si opri orice legatura sau relatie cu el, tentativele mele sunt date peste cap chiar de el. E ca si cand ar avea o alarma care-l instiinteaza cand iau o asemenea decizie. Decizia fiind tocmai luata, inca nesigura, poate fi imediat revocata. Eh, asta imi face el. Parca ii suna clopotelul si-i zice "Don'shoara a luat o hotarare ce nu va avantajeaza sir" si uite-l ca apare cu un telefon de "ce mai faci?:D" Parca si aud sensul adevarat al motivului "nu e buna hotarare. Ia alta. Dar pentru mine". Il urasc! Stie ca are o oarecare putere asupra mea si si-o exercita. Iar eu ca fraiera, pic.
Dar teama de a nu mai auzi vreodata telefonul sunand este prea mare... Adica, are si o melodie pusa special pentru el. Chiar si poza! Da. Teama de al nu-l mai auzi spunand "alo" este mai mare si puternica decat decizia de a nu-l mai auzi. Beah. Suna ciudat.
Eu sunt confuza... Analizez situatia in lung si-n lat. O iau. O sucesc. Invartesc. Si nu pot trage linie. Inca nu pot pune prima culoare pe sevalet. Tot panza alba. :( si nu e bine. Nu e bine! In loc sa mi se stinga focul pentru el, timpul tine cu el. Adica, mai rau mi se adancesc sentimentele pentru el. Timpul asta e cu doua taisuri. Numai la mine partea cu adancitul. La alti cu uitatul. De-ar fi atat de simplu... Dar nu e! Cine spune ca timpul le rezolva, greseste! Esti prea optimist si nu vrei sa vezi adevarul.
Poate daca as putea fugi cand simt ca trebuie sa-mi risc sufletul, ce bine ar fi. Dar nu pot. Nu pot! Stau si infrunt situatia. Incasez pumnale. Palme. Pumni. Si iau taurul de coarne. Dar nu pot fugi. Ca evit loviturile taurului e ceva, dar in toata chestia asta exista un singur castigator : taurul (ucigandu-ma) sau eu(ucigandu-l).
Asa ca, Ollé! La infruntat taurul cu mine, ca daca stau mor mai sigur...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu