Era de aşteptat. Oare până când să ţină şi ele? Sunt fragede până la urmă. Aceste ele sunt multe. Şi diferite. Începând de la bandaje pentru răni până la oglinzi.
Cât să reziste un bandaj când rănile sunt prea profunde? Şi sângerează în abundenţă? Cât să reziste? Mai târziu sau mai devreme nu mai pot ascunde ce se află în spatele lor şi vor ieşi la suprafaţă adevăratele secrete.
Cât să încapă într-un cufăr prea mic un dor prea mare? Sau o iubire prea mare? Oricât ai îndesa să-l faci să intre, nu va intra în veci.
Cât să mai suporte şi oglinda faţa prea schimonosită de chin, durere şi jale? Într-un final se va sparge.
Cât să rezişti să urci ziduri sau să darămi cariere? Vei termina în a le întoarce spatele şi vei pleca privind în spate cu regret şi cu gândul "puteam să jur că era `the last one`".
Cât să mai crezi că tot jocul asta e bun? Te aştepţi să încasezi lovitura finală şi nu ştii sub ce formă va veni. Sau de la cine va veni.
Cât, oare cât? Încet, au început să cedeze. Bandajele s-au înroşit. Cufărul s-a deschis. Oglinzile s-au spart rând pe rând una câte una. Ziduri şi bariere prea multe nu mai treci regretând. Şi regulile jocului nu le mai ştii. Astfel toate astea rupându-se rând pe rând eliberând.... Nici eu nu ştiu ce.
Şi da. Am revenit pe ziua de azi trecând încă odată de la bine la rău, de la fericire la suferinţă, şi asta doar din cauza prostiei proprii.
Nu vreau decât să înţeleg motivaţia. Atât. De ce?
Cu drag,
eu.
13 comentarii:
Dragutz ceea ce ai scris! :)
no hai, nu te mai vaita atat. get drunk! ..or laid! or both :)
Thx Andra :)
Nooo Pinky, prefer să nu fiu amorţită. Asta am cerut asta am căpătat. Până la urmă trebuia să se întâmple. Dar rămâne un "de ce" la care nu voi avea un răspuns.
nu prea mai are rost "de ce"-ul.. daca o sa aflii raspunsul o sa te simti twice as shitty, trust me.
vorba poetului.. nu te intrista ca s-a terminat, bucura-te ca s-a intamplat ;)
E ceva mai complicat. O alegere sau decizie sau hotărâre sau înţelegere a lui m-a făcut să mă întreb de ce. Ce anume l-a determinat să ia "asta"? Cum de a ajuns să creadă?
Rămâne un de ce. Şi i-am spus să-mi comunice şi mie motivaţia. Cum de el a putut face asta iar eu nu. Nu a ştiut să-mi spună motivul. Nici el nu ştie când cum şi de ce. Eu am rămas pe dinafară rău de tot. Şi până nu-mi spune de ce nu voi înţelege.
Nu e vorba de despărţire.
Mi se pare că mintea simplistă a bărbatului este de fapt, mult mai complexă decât a femeii. Şi nici măcar nu poate explica sincer un de ce sau cum.
După o noapte de "dormit" mi-am dat seama că încă odată frica vorbeşte în locul lui.
Culmea e că pot accepta orice răspuns. Numai fi în stare să-l comunici.
poate sti ce a patit Iona incercand sa spantece burtile balenei. Eu zic sa nu te pui cu El ca daca se enerveaza ziduriile vor fii mai mari si mai greu de urcat.
Pimky greseste cand iti da sfaturi din astea, pentru ca problemele nu vor disparea daca bei sau "ti-o pui", ele tot acolo te asteapta si depinde de tine daca esti puternica si rezisti tentatilor sau esti slaba si devi sclava cui nu trebuie, e destul sa fii sluga la un singur stapan decat sluga la doi stapani( exista si o piesa de teatru numita Sluga la doi stapani pe care ti-o recomand)
"Iubito, nu plange..." etc(asa mai departe)
E problema lui cu zidurile. Îi oboseşte şi pe el să le salte mereu şi îi e greu să şi-i le dărâme.
;) ca să te linişteşti probabil, eu nu ascult nici de sfaturile celor mai buni prieteni, nici de cele ale mamei. Fac doar ce mă taie capul, şi cum cred eu de cuviinţă.
Cât despre recomandări, probabil am să le vizionez când oi fi prin bucureşti şi oi avea timp şi or fi ele pe scenă.
Ms :)
Pimky probabil ca greseste.. Pinky insa nu :) O sa invatati voi cum sa gestionati situatiile astea cand va faceti mai mari, no problem :)
Of of. Este alegerea fiecăruia ce să facă până la urmă. Eu mă vait. Tu get drunk or laid. Şi fiecare face ce vrea. Nu că are unul sau altul dreptate.
Analizaţi de cine nu trebuie nici unul nu avem. În mintea lui altcineva are dreptate. Poate cel ce nu spune nimic.
Eu încerc să împac raţa şi varza. Nu-mi iese :((
Pai vezi? Aia e problema... BE THE DUCK!! FUCK THE CABADGE! :)
:)) ok ok. Am să încerc. ;)
Pentru ranile interioare exista de fiecare data samse mici de vindecare. Si, chiar de se vindeca, cicaricile raman pentru a ne aminti...
Noi trebuie doar sa ne adunam fortele, sa avem vointa, poate si rabdare. Intrebarile nu fac altceva decat sa impamanteze durerile uneori, dupa parerea mea .
Trimiteți un comentariu