marți, iulie 28, 2009

De-ale mele

De-ar fi fost acele vremuri pline de mister, de zâne, vrăjitoare, prinţi şi prinţese.. aş fi fost probabil acuzată de vrăjitorie. Că dacă m-ar fi văzut cei din comisia aia de acuzare de vrăjitorie, m-ar fi ars pe jug fără judecată. Atunci am scăpat, acum nu mai interesează pe nimeni.

Nu am căutat vreo matură pe care să zbor, ce-a pe care o foloseam s-a rupt când am aruncat cu ea după strigoi. Nu mi-a ieşit nici un neg mare-n vârful nasului.... cred, că pe cel ce-l îl aveam l-am ars cu laser-ul..de, tehnologia asta nouă.. Nu m-am cocoşat că nici una din neamul nostru nu au fost. Nu mi-am luat pisică neagră că aduce ghinion. Şi nici vreo pelerină din aceea neagră care te ascunde din cap până în picioare şi care te face nevăzută dacă stai într-un loc întunecos, că cea pe care o foloseam nu mai e bună.

În schimb, am cumpărat ierburi. Alte ierburi decât pe cele ce le cultiv de un mileniu jumate. Unele sunt ceaiuri. Unele flori. Altele mixturi. Unele preparate deja. Altele nu încă.

Şi ajunsă acasă, mi-am aruncat pălăria mare de paie şi m-am apucat de amestecuri. Poate că dacă aş fi avut sânge de balaur şi vreo gheară de dinozaur aş fi făcut vreun amestec groaznic, exploziv că de mult nu am mai făcut aşa ceva... Dar, cum nu am avut, m-am rezumat la sângele de viperă, gheară de vultur, ochi de aligator şi lacrimi de albină şi-am preparat.... Stai, astea nu mai există. Of. Uit că acum 1357 de ani le-am folosit ultima dată pentru a şterge amintirea neamului meu din cărţile existente.

După ce am zdrobit petalele de trandafir şi am amestecat seva cu miere, am luat de la macerat oţelul de trandafiri. Acum, singurele poţiuni ce le mai realizez sunt decât creme pentru întinerire. Măştile făcute pe bază de miere sunt bune pentru menţinerea corpului tânăr, iar oţetul.. Eh.. Oţelul e bun la multe.

Cât de dor mi-e de vremurile când alături de suratele din alte neamuri ne întâlneam şi vorbeam despre noua poţiune de adormit, de vechiul leac de dragoste sau de cine mai e cu cine. Ce de domniţe veneau pe la noi pentru a le da şi lor poţiuni de îndrăgostit, otrăvuri sau prafuri de adormit. Acum.. acum se mai realizează câte un film stângaci despre ce-am fost cândva.. Nici măcar nu au un gram de adevăr..

Cu drag,

eu

3 comentarii:

o-felie-de-liliac spunea...

te urmarim, te urmarim :)

Orry spunea...

suntem pe fix! :) .....

ma poti vedea? ( chiar acum iti trimit un pupic )

O seara buna!

Oana Emilia spunea...

Eh... vrajitoarele, zanele si printesele ce mai plang ele azi... S-a dus magia. Pacat...