"Eva
Când şarpele întinse Evei mărul, îi vorbi
c-un glas ce răsună
de printre frunze ca un clopoţel de-argint.
Dar s-a-ntâmplăt că-i mai şopti apoi
şi ceva în ureche
încet, nespus de încet
ceva ce nu se spune în scriptură.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a şoptit anume,
cu toate că a ascultat şi el.
Şi Eva n-a voit s-o spună nici lui
Adam.
De-atunci femeia-ascunde sub pleoape-o taină
Şi-şi mişcă geană parc-ar zice
că ea ştie ceva
ce noi nu ştim,
ce nimenea nu ştie,
nici Dumnezeu chiar.
Lumina raiului
Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s păgân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr' de căldura răului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea ascunsă a păcatului?
Ca un eteric stau pe gânduri şi mă-ntreb:
- De unde-şi are raiul
lumina? - Ştiu: Îl luminează iadul cu flăcările lui! "
de Lucian Blaga.
Cu drag,
eu.
Pi.Es. Prima poiezie cred că vă oferă răspunsul la întrebarea obsedantă pe care ne-o adresaţi mereu "ce ai?" când nimic pe chipul nostru nu descifraţi şi când de fapt nu-i nimic.
Iar a doua... Cel puţin mă face pe mine să mă gândesc că şi răul poate fi folositor uneori... Măcar luminează raiul...
6 comentarii:
:) Uite de ce revin mereu cu placere pe pagina ta!
Uite de ce primul lucru pe care il fac este sa verific daca ai mai postat ceva.
Aici gasesc lucruri simple, banale ( poezi pe care trebuia sa le stiu deja ), dar care, nu-mi pot explica de ce, intra-n rezonanta cu ceea ce simt.
Uite că pentru tine nu am scos "anonimus modus"... Nu ştiu dacă sunt mulţi cei care cunosc aceste 2 poiezi de azi postate dar eu am simţit să le scriu...
Cred că eşti mai aproape de sufletul meu mai mult decât aş crede... Sau eu de al tău... Nu ştiu...
Să vedem dacă la sfârşitul lunii ai să tragi o concluzie la "nimic... despre mine..."
Multumesc de comment, din pacate si eu sunt in aceeasi situatie... Eu ma bucur pentru orice, traiesc orice clipa si sper la mai bine tot timpul. Doar asa putem merge mai departe, cu sau fara parteneri de viata. Si...sfatul meu, nu te mai gandi la singuratatea care ne apasa, stiu ca e grea...Fruntea sus, inima deschisa... Cineva e si pentru noi, si sunt sigur ca se va arata odata...
au parfum de mere coapte, de povesti spuse la gura sobei sunt ca o perna diafana pe care iti doresti sa adormi, noile tale postari...
Superb!
Da Gabi. Se va arăta şi pentru noi dar până atunci... avem de aşteptat... Iar singurătatea asta ce [ cel puţin ce pe mine mă ] înconjoară, este prea obscură... Şi nu o mai suport. Atâta tot.
Pt Îngerul tău : O pernă liniştitoare îmi doresc eu să mă pot odihni şi să pot găsi aşa mult doritele soluţii... Şi mă bucur că-ţi plac noile mele postări. :)
Trimiteți un comentariu