Despre iubire.. Altfel

Până nu demult, mă dădeam de ceasul morţii crezând că am început să mă îndrăgostesc. Şi mă vedeam suferind iar în urma neîmplinirii. Eh.. Nu ştiu cum am făcut sau ce am făcut dar acum când mă gândesc realizez cât de aproape am fost să pic în acea capcană.

Îi zic capcană deoarece cam aşa este. Dai de ea când nu te aştepţi şi pici ca fraierul şi te alegi cu urmări grave. E ceva de genu : vânătorul devine vânat.

Dădeam indicaţii altora depre cum să nu pice în aşa ceva, sau despre cum să evite situaţiile. Cred că am început să-mi urmez sfaturile ce le dădeam altora şi m-am scos din terenul plin de capcane. Iar acum.. Urmăresc dintr-o zonă sigură spectacolul ce se întinde jos.

Capcanele s-au deschis iar astfel a dat naştere la mii de flori cu o coloristică şi o frumuseţe greu de imaginat. Până la urmă, suntem într-o junglă în care căutăm oaza de linişte îmbinată cu iubire şi siguranţă.

Toate la timpul lor.. Dacă activezi o capcană de genul, există riscuri. Şi-n primul rând rişti să deschizi o iubire prematur din care primul val te face să-ţi pierzi capul, iar ea, floarea moare prea repede. Sau poate, dai de-o capcană deja deschisă şi atras de frumuseţea ei te prinzi într-un haotic val ce nu ţi-era destinat şi pe care ai crezut că-l înţelegi.. Partea urâtă în aceste două situaţii e că se termină rău.. De cele mai multe ori moartea acelei flori şi rănirea celui atras cel mai mult.

Şi e frumos să vezi aceste capcane-flori înflorite. Şi să vezi cum alţii se pierd cu firea. Să vezi cum se amăgesc crezând că-i floarea lor nu este chiar atât de plăcut dar.. poate vor învăţa să fie atenţi.

Dar e frumos să vezi cum aceste flori nu-s capcane. Şi sunt pure flori ale iubirii.. Fiecare dintre noi avem o astfel de floare. Depinde de noi dacă suntem atraşi de capcanele-flori sau de floarea simplă..

Cu drag,

eu.