Declaraţii false...

Mergând după vorba "dă-i cezarului ce-i al cezarului", aşa şi cu femeia din mine. Spune-i vorbe frumoase. Trecătoare. Vorbe ce le rosteşti la pasiune. Când eşti plin de dorinţă. Minte-mă frumos. Cu cap. Ştiu că-i minciună, dar minte-mă te rog.

Crezi că eu nu ştiu că nu-s frumoasă, sau minunată, sau cum mă vezi tu? Dar uneori am nevoie să aud din gura ta aceste cuvinte. Ştiu realitatea, dar îmi place că mă vezi frumoasă. Vreau să mă vezi frumoasă. Vede-mă frumoasă. Fă-mă să mă simt frumoasă. Fă-mă să simt şi să cred că aceste cuvinte sunt adevărate. Ştiu că nu are cum să fie adevărat dar spune-mi-le!

Şi spune-mi-le când îţi încleştezi mâna în părul meu şi mă obligi să-ţi răspund la sărut. Spune-mi-le când îmi cobori bretelele rochiii sau când îmi deschizi nasturii cămăşii. Spune-mi-le când îmi vine să arunc după tine cu un obiect masiv. Spune-mi-le când adorm în braţele tale în maşină. Spune-mi-le în fiecare minut al acestei zile.

Şi ce dacă mi le rosteşti mereu şi că nu întruchipează realitatea? Azi, vreau să le aud! Azi, vreau să le cred. Azi, ştiu fără să-mi spui tu, ştiu că-s frumoasă. Şi asta, pentru că tu eşti prea spontan când spui "prostii".

Femeia din mine vrea să fie minţită. Vrea să audă acele minciuni nevinovate ale bărbatului ce le rosteşte pe jumate adormit, pe jumate treaz. Ştie care-i realitatea, din acest motiv le iartă. Îi plac. Îi plac al dracului de mult simplele vorbe. Nu vrea fapte! Nu. Azi vrea să fie minţită că-i dorită. Mâine? Mâine va fi altă zi în care nu va crede nici banalul mi-a fost dor de tine. Dar azi, dacă mi-ai spune că ţi-a fost dor de mine, azi voi fi cea mai fericită. Azi sunt femeie proastă. Mâine voi fi o tipă ce nu va admite în ruptul capului ce a scris azi.

Cu drag,

eu.

Fe... bruarie...

De fapt.. Fe...ricire... Nu ştiu de ce... De la ce... De când.... Sau până când...M-am trezit cu zâmbetul pe buze, cu un gând de zbor fără aripi şi doar cu ajutorul speranţei din gândul meu... După un weekend plin de certuri şi gânduri pline de regrete (le urăsc Dane, cât de amare sunt!!!) şi dezamăgiri a părăsit soarele!!!

Dar este un frig afară de mori şi cred că cu îngheţat şi pietrele.... A venit o primăvară plină de contraste încă mai ninge şi încă mai plouă şi încă înfloresc florile şi soarele încă mai străluceşte pe cer... Îmi place să mă simt asta... o stare de betie cu aer... Ce te înalţă şi te face să pluteşti doar când te gândeşti că este... cald şi bine.

Cât de necoerentă sunt :D tipic mie în situaţii de'astea... Mi s-a trezit un dor anume... Mi-e dor de chat-ul făcut cu flo pe blog-ul meu... mi-e dor de ioana şi de posturile ei.... de acum regret şi de scrisul ei despre viaţa la 14 ani... şi de bee şi de pozele ei... dar şi de toţi ceilalţi care îşi aştern gândurile în jurnalul asta online...

Şi de ce sunt zâmbăreaţă? Pentru că orice mi-ar zice el nu mă pot abţine în a înceta a mă gândi la el... mah pissy... înţelege ce mi-e dor de tine... şi nu mă poţi îndepărta că vrei tu să nu suferi. Am să te fac să îţi deschizi inima aia îngheţată din prostie...

Cu drag,

Eu.