...sub un sal opac si firav pe sub care nu pot vedea nimic in partea cealalta. Doar forme si figuri abstracte poti distinge. Ma intreb ce reprezinta oare ridicatura de acolo, dar cealalta? Si incerc sa ridic voalul si nu pot. Nu este momentul oportun pentru dezvaluire. Dar ce era inainte acolo?
Nu era nimic altceva decat griji, probleme, situati, sentimente, trairi, tradari si altele ce le-am ascuns pentru a nu le mai stii. Ca, constientizandu-le aveau sa-mi umbreasca sau innegreasca perioada aceasta minunata.
Nu stiu nici eu cu siguranta daca voi putea da tot voalul la o parte in totalitate! Stiu ca peste unele este asezat de multa vreme. Are pana si praf! Si tocmai, stiu ce sunt, care sunt si cat de grave sunt.
Cateodata ma intreb daca nu cumva toata existenta mea se afla sub voalul asta. Nu prea are cum ca unele nenorociri nu pot fi astupate. Tu le acoperi iar ele ies la suprafata, ca o rana hidoasa sangeranda acoperita cu un pansament prea subtire.
Asa ca am aruncat salul peste Bucuresti, El, sesiune, probleme de sanatate sau nu, iubire (una noua, cea veche este impuscata de fix un an. Atunci te-am mintit bah, eram cu cineva, aveam pe cineva. Uite ca dupa FIX un an ti-as spune in fata ca nu te-am iubit deloc. Daca te iubeam, erai casatorit cu mine pentru ca as fi luptat pentru tine... dar, scumpule, nu te-am iubit). Si ce bine ma simt. Fara regrete.
Dar nu prea regret. Nu imi place gustul. Nu imi place nici gustul victoriei. Stiu cum si cu ce lupt si victoria in sine este a aceluia ce stie sa joace. Si jocul este mult mai amuzant si incitant decat victoria...
Sub voalul asta m-as ascunde pe mine. Sa nu ma vada nimeni. Doar sa ma distinga. Sa le salt intrebari. Sa-i fac sa se intrebe. Dar sa nu cunoasca...
Inca o nebunie scoasa de creierul meu plecat in cautarea unor raspunsuri...
Cu drag,
Eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu