Nici eu nu stiu. Pur si simplu iara de ce. M-am trezit pe cap cu un dor nebun. Ucigator. Nu am simtit o astfel de stare de foarte multa vreme. Am sa renunt la negatii. Am foarte multe pe limba care incep cu "nu", "nu stiu", "nimic".
Stiu doar ca ceea ce noi numim inima, ca organ, pare a fi stransa intr-un fel de lant. Cam tampesc pare. Dar starea aia de sugrumare, strangere, de stoarcere o simt. Simt cum este stoarsa fara incetare pentru a scoate din ea ceva. "ceva"-ul asta nu vreau sa-l pierd. Stransoarea este din ce in ce mai puternica, apoi se slabeste brusc ca si cand nu ar fi.
Dor. Asa definesc eu dorul. Durere sfasietoare a sufletului sensibil.
Inchei aici.
Sunt stoarsa pana la ultima picatura de dor pentru el.
Cu drag,
Eu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu