De ce "de ce"...? Nici eu nu stiu. Poate ca este obsesia lunii DECEmbrie cel putin pentru mine... Poate ca este omagiul adus acestor intrebari ce incep cu de ce. Unele mai importante decat altele. Unele mai existentiale decat altele. Unele mai stupite decat altele. Unele mai inocente decat altele. Nu am raspuns la multe dintre ele. Nici pentru mine macar. Nici macar pentru de ce-ul venit de la el : "tu, de ce ma ajuti?". Raspunsul balbait venit de la mine nu a satisfacut in totalitate scopul intrebarii lui. Nici eu nu stiu de ce nu-i pot da un raspuns cinstit, corect sau mai stiu eu cum. Stiu doar ca vreau sa-l ajut.
De curand am descoperit cateva melodii de la George Michael, I can't make you love me, Kissing a fool, Somebody to love. Dar prima melodie ma duce cu gandul nu la imposibilitatea sa-l fac sa ma iubeasca, ci la gandul de a fi in bratele lui. Nu cred ca ar trebui sa vorbesc despre asa ceva pe blog, dar voi etala doar ce-mi inspira melodia. Dar nu stiu cum sa incep...
Stiu doar ca, daca inchid ochii, si ascult melodia il simt pe el aproape. Atat de aproape. Il simt cum ma strange in brate. Cum incet, isi incolaceste bratele in jurul meu punandu-si o mana in jurul taliei iar pe cealalta pe omoplatul stang. Incet, imi ghideaza trupul pe ritmul slow al muzicii. Ii simt respiratia in par si pe gat. Bratele lui le simt din ce in ce mai strans in jurul meu. Desi nu se cade o astfel de comparatie, am impresia ca bratele lui sunt ca un sarpe ce a prins o prada si nu vrea sa o piarda. Dar imbratisarea nu o simt ca pe o amenintare. Din contra, o simt ca o protectie... Culmea, imaginea indusa sau propusa de melodia asta, ma duce cu gandul la dimineata cand am dat peste el in bucatarie. Doar pentru ca luna intra pe geam, si era interesanta privelistea in care trupul lui era scaldat in lumina lunii. El arata bine. Eu cred ca eram ciufulita, ma trezisem sa beau un pahar cu apa.
Cam asta imi induce melodia. Un dans linistit in bratele persoanei iubite. Merita ascultata melodia...
Cu drag,
Eu.
2 comentarii:
De ce ... !? De ce asteptam de la persoanele din jurul nostru sa fie personajele de basm pe care le visam!? De ce ne dorim ca el, sau ea, sa fie persoana visata!? Doar pentru ca ne-a acordat putina atentie!? De ce ... !? Poate aici nu vorbesti de acelasi EL care nu te iubeste asa cum ti-ai dori. Dar totusi gandul spre asta imi zboara. Si totusi, nu despre ei este vorba ( ea sau el ). Ci despre noi. De ce nu-i vedem asa cum sunt si asteptam sa fie cei pe care ii asteptam!? De ce!?
( :D De ce ma bag unde nu-i treaba mea!? )
Este vorba peste tot de acelaşi el. El se numeşte Vlad. Dar dacă nu visăm, sperăm, dorim ce s-ar întâmpla cu noi? Aşa că.. Sperăm ca aceşti ei să fie cei ei ai noştri.
Trimiteți un comentariu