Încă puţin...

Doar puţin a mai rămas din acest an. Din punctul meu de vedere a fost un an în care mai multe rele decât bune mi s-au întâmplat. Mă rog. Poate că am meritat să primesc palme. Şi şuturi în fund că nici eu nu sunt perfectă oricât de mult aş vrea să fiu.

Analizez de multă vreme anul 2008. Încă de prin vară, chiar din mai pot spune, când nici măcar jumătate din an nu se scursese, mi-am dat seama că nu am cum a face din 2008 un an excelent.

Păi, iniţial a apărut încă o tipă în locul în care mă refugiam în Bucureşti. Apoi, din cauza ei, nu am mai putut ajuta singura prietenă care merita. Au urmat certuri în sanctuar. Schimbarea locului de muncă. Ulterior am costatat că am reuşit performanţa de a schimba 4 job-uri. La facultate... Altă problemă. Fără finalizare de astfel. Dar am învăţat cel puţin lecţia mai mult decât mă aşteptam. Prin iulie, cam enervantă luna asta şi din cauza căldurii excesive, am făcut prostia de a-mi împărtăşii sentimentele. Şi ar primit un nu se poate una ca asta de nu l-am putut duce. În august, vestea bombă că din toamnă trebuie să reluăm nebunia cu găsirea unui apartament în care să locuim. În septembrie, boală, no job, A.S.E., new job, boală. Octombrie... A.S.E., plecat din bucureşti, savurarea mult prea intensă a minutelor când eram alături de el. Noiembrie? Linişte. Până la sfârşitul lunii când am cunoscut familia lui şi mare prostie. Iar decembrie... Puţini nervi, linişte, Crăciun şi terminarea anului...

Şi părţi bune. Prea puţine pe lângă cele proaste şi pe care nu le-am enumerat mai sus. Sesiunile... Cele mai amuzante perioade ce mă bine dispuneau deşi cam era de învăţat. Mă făceau să uit de tensiunea din apartament în sesiunea din februarie. Eram cu el mult mai mult timp. Nu realizam că începusem să-mi prind urechile. Apoi, am cunoscut o altă persoană ce a devenit ulterior cea mai bună prietenă a mea. Khalis... Pisica neagră. Iar prin august, un coleg de facultate s-a dovedit a deveni un prieten... de nădejde... Şi... Cam astea ar fi. Dar pot să pun la socoteală clipele de fericire tâmpă? Când mă trezeam cu zâmbetul pe buze fără motiv? Sau când primeam un telefon de la el? Sau când mă bucurăm de peisajul din parc? Sau de cel descoperit din 79? Dacă da, şi acestea sunt perioade bune din 2008...

Eu una, agăţ pe 2008 o fundă mai mare neagră şi una mai mică roşie... Pentru speranţă a doua...

Cu drag,

Eu.