Îmi începusem ziua cu eterna cafea de dimineaţă. Prin minte-mi alerga o conversaţie cu o prietenă din urmă cu o zi. Rămăsese să mă duc în vizită pe la ea. Totul indica o zi normală, liniştită. Între timp ne hotărâsem să mergem pe la bunică-mea.
Priveam lista de mess în căutarea unui nume. Acel nume mi-a sărit în ochi imediat. Fără menajamente,[ nu ştiu să port mănuşi uneori iar cu alte ocazii am 6 rânduri de mănuşi ] îi spun că nu o să ne mai întâlnim o perioadă sau deloc. Nu ştiu de unde am talentul ăsta de a arunca bombe în paradis. Nu mi-a convenit anumite situaţii create recent şi, ca să mă pun la adăpost, i-am stricat ziua. Asta doream de fapt. Să-i stric ziua. El mi-a stricato pe cea de ieri. Nu-mi place să las lucrurile neterminate. Uneori nu-mi place.
Dar nu eram la adăpost. Nu. Sunt în bătaia ploii de dorinţă şi a vântului de plăcere. Poate că eram la adăpost acum vreo două luni când începusem să-l aştept să vină la mine. Şi venea la mine. Asta-mi doream şi asta aveam. Dar mi s-au schimbat dorinţele, cererile. Vreau altceva. Un altfel de relaţie. Vreau implicare.
Dar, nu se poate. Şi e bine şi acum că s-a încetat cu nebunia ce nu era ok încă de la început. Drumurile noastre deja s-au despărţit. Am alte priorităţi. Trebuie să mi le realizez. Nu am timp de implicare.
Acum sigur nu va vorbi cu mine... cum nici în ultima vreme nu mi-a mai vorbit. Încet şi sigur depărtarea e cea mai bună.
Uite că altul iese din viaţa mea. Nu la fel de uşor cum a intrat.... dar iese.
Nu ştiu dacă-mi plac despărţirile.... mă întreb de ce am făcuto până la urmă... Motivul care m-a determinat trebuie să fi fost unul de neimplicare acum... Acesta-i fin-ul unei aventuri prelungite prea mult timp....
Cu drag,
eu.
8 comentarii:
de unde sti ca i-ai stricat ziua?, poate e doar o iluzie, ca si el simte la fel ca tine...nu am rezistat sa nu comentez, si imi demonstrez inca o data prostia... simt ca inebunesc!
De ce să înnebuneşti? Şi nu-ţi demonstrezi prostia. În nici un fel. Şi nu ştiu ce simte el. Nu-mi va spune. Dacă-mi duce dorul şi vrea să şi-l potolească, mă caută. Într-un anumit fel, eu am făcut primul pas. Acum el trebuie să ştie ce vrea. Am zis că nu-l fortez să ia o decizie. Am ales eu. Am ieşit din joc. Dacă nu-i convine, mă caută.
Ce simplu e in ziua de azi,scurt si impersonal pe mess spui ca gata:)).Eu tot mai vreau clasicele despartiri,adica fata in fata:)
O da. Şi eu le-aş prefera pe acelea, dar parcă-i un făcut. Cum iau decizia să spun gata, face în aşa fel încât să dispară din peisaj. Ba mi-a plecat la mare singur [cică] ba nu ne întâlnim, ba nu vine. Iar dacă trece timpul, mă răzgândesc şi mai amân şi o mai lungesc. Şi, ştie că-s o fire rece, calculată şi egoistă. Din acest motiv nici nu a crezut când i-am spus că într-adevăr aştept cu nerăbdare să vină şi să mă întâlnesc cu el.
ce chestie...si mie mi s a intamplat acelasi lucru ieri...
Adică, tot ieri? :-S devine ciudat rău de tot. Dar şi interesant. Facem o verificare de persoană? De curând, te sunat un amic/prieten cu care nu ai mai vorbit de ceva timp şi ţi-a făcut o propunere de job?
a...asta cu job ul nu. desi as vrea..
Răbdare. Nu ştii de unde sare ocazia sau oportunitatea. La mine poate a fost job-ul. Poate la tine altceva. ;)
Trimiteți un comentariu