Sunt anumite lucruri ce dacă nu le-ai învăţat când a trebuit, mai târziu este, mai târziu. Oricât ţi se spună că nu e frumos să laşi o persoană cu ochii-n soare când ştii că acea persoană depinde de răspunsul tău.... tu ce faci? O laşi să aştepte. Că de.... aşa ştii tu. Hmm. Ce mi s-a părut ciudat este faptul că acum, acea persoană nu mai are nevoie de mine. Şi care era pierdut fără aripa mea protectoare. Am exagerat ce-i drept.
Credeam că m-am făcut înţeleasă. Măcar într-o proporţie mică. Prefer să mi să spună direct. Dar, cum spuneam, nesimţirea e prea mare. Nu mai ai cum să educi pe cineva la a doua decadă.
Şi uite că aseară aşteptam un banal răspuns care nu a venit. Şi am fost nevoită să-mi sun prietenii şi să le spun că da, pot pleca şi acum de acasă. Şi tot eu am picat urât. De ce nu ai spus-o de la început. Aveai alte planuri şi noi de rezervă. A fost urât.
Mă gândesc că, va veni iar o perioadă în care mă va căuta că... nu o să-i ţină. Dar vreau să-i ţină. Să-i meargă bine. Să nu mă caute. Sunt curioasă până când.
Şi într-o stare de durere de cap infernală mă gândesc că what goes around comes around.
Cu drag,
eu.
4 comentarii:
Eu cred ca norocul tau se va intoarce, chiar si in dragoste, trebuie sa nu incetezi sa iubesti si sa speri...
Iubirea e cea mai sigura investitie si apoi cine nu ar vrea sa fie iubit...?
Ei da. Cine nu vrea să fie iubit. Dar oare câţi dintre noi şi răspundem cu aceiaşi monedă? Nu mulţi. Unii iubesc. Alţii se lasă iubiţi. Alţii sunt iubiţi dar nu iubesc acea persoană. Alţi iubesc şi sunt iubiţi.
Nu mi-am pierdut norocul cât cheful de a iubi cum trebuie. O fac superficial. Şi recunosc asta. Doar că, dacă nu-i persoana ce o iubesc, tind ca de ceilalţi să uit sau să nu fiu atentă la ei, atenţia mea fiind banalizată către celălalt.
Uneori mi se pare atât de complicat încât îmi dispare cheful de a iubi.
Uite acum, vreau să-i spun cuiva că mi-e dor de el, că vreau să-i aud vocea la tel, că mi-e dor de îmbrăţişările lui, dar nu am cui. Până şi El s-a pierdut în ceaţa în care m-am avantat pt al uita. Tocmai ce am vorbit cu el la tel. Nimic. Impersonal. Şi eu şi el.
" intreci orice masura, domnule..."
Sincer? Ai perfectă dreptate. >:D< :*
Trimiteți un comentariu