nu stiu ce o fi cu firea asta a omului... oare suntem atat de distructivi incat sa ne distrugem si sa distrugem pana si dragostea ce o cautam si sa indepartam sufletul pereche ce l-am cautat?
da! total da! poate ca sunt unii care vor spune ca ei nu au patit asa ceva. poate vor spune unii ca sunt eu tacanita si nu am ce face. poate ca asa si este. dar nu pot ramane indiferenta cand vad cum cei mai buni prieteni ai mei s-au certat si nu-si vorbesc de 3 zile.. poate ca asta seara v-a inceta cearta lor si se vor lua in brate si se vor iubi si vor uita acest episod. poate vor continua si maine si astel se ajunge de la o zgarietura la un sant apoi la un canal apoi la o prapastie ce nu mai poate fi acoperita atat de usor. poate ca sunt eu negativista si fac din tantar armasar dar... de ce divergenta asta? de ce nu mai exista acea comunicare ce era inainte de nunta?
oare odata cu nunta sa se schimbe totul radical? oare sa nu mai fim in stare sa comunicam unul cu altul dupa nunta la fel cum o facem cand nu era nunta? nu stiu. nu am raspunsurile. cred ca nici nu vreau sa le caut. si nu doresc a le stii motivele lor de s-a ajuns aici. poate ca asta este firea noastra. sa ne distrugem. atunci ne meritam soarta. si meritam sa disparem de pe acest pamant neincapator datorita lacomiilor celor avuti.
de ce ne cautam daca atunci cand ne gasim nu stim a ne pastra legati unul de altul cum am fost la inceputuri cand Cel de Sus ne-a facut unul pentru celalalt si nimeni nu se opunea poruncii Lui? eu cred in mitul androginului.
nu stiu cum sa sfarsesc aceste ganduri... nu am cum ... pe subiectul asta s-ar discuta si s-ar face analize la nesfarsit. eu ma rog ca ai mei prieteni sa se impace...cat de curand ca daca nu, vor avea de-a-face cu nasa spirituala (ca datorita mie s-au cunoscut astia doi) si sa vazi bataie.
cu drag,
moi.