De`ale mele...

Am început să-l scriu încă de când ultimul cuvând de rămas bun ["te sun mâine şi vorbim"] a fost spus. Nu ştiam ce am. Mă uimeam încă-odată. Mă aşteptam să mă cuprindă un dor şi-o disperare. Să nu-mi pot controla bătăile inimii. Să am oarecum, o respiraţie sacadată. Şi un val de sentimente, dorinţe ce doresc a fi trăite şi emoţii, să mă cuprindă.
Să îmi pierd controlul asupra fiinţei mele.

Dar nu a fost aşa. A fost o discuţie ce a cuprins o sferă restrânsă de subiecte. Şi anume, doar interesul lui satisfăcut. Cele puţine întrebări ce a fost din alte sfere a demonstrat încă-odată faptul că El nu-i atât de prieten pe cât vrea să fie. Că încă sunt subiecte delicate şi fierbinţi de care nu poţi apropria dacă nu eşti un maiestru al manipulării cuvintelor. Am aflat ce am vrut de la el. Lăsând încă în mintea lui multe alte întrebări ce sunt încă învăluite şi de un mai mare mister. Pe cât încearcă să rezolve enigmele pe atât se afundă în mistere. Ca un oracol. Ai în faţa ta răspunsurile dar nu le vezi. Aşa şi el. Mă are în faţa lui şi nu mă vede.

Au fost ceva la care nu mă aşteptam. Simţeam cum o oarecare căldură venea către mine de la el iar eu nu o simţeam. Ca şi când eram un bloc de gheaţă din Polul Nord venit şi cuvintele lui ar fi trebuit să pătrundă şi să ajungă la mine. Şi nu mai reuşesc să o facă cum o făcea înainte. Probabil că dacă m-ar atinge şi îmbrăţişa blocul de gheaţă ar fi străpuns. Probabil..

Later edit..

Şi da. A sunat cum a promis. Un alt număr de telefon. Aceiaşi voce pătrunzătoare, sexy şi gata să te facă să arunci textilele de pe tine şi să te laşi pradă gurii şi şoaptelor lui. Dar, nu au mai fost şi aceleaşi efecte asupra mea. De obicei, mă pierdeam cu firea, vocea-mi tremura, mâinile-mi transpirau, sângele-mi vuia în tot capul şi-n tot corpul.... ca şi când ar fi fost lângă mine şi şi-ar fi plimbat leneş o mână pe spatele meu lăsând în urmă urme de foc.. Acum, nu a fost aşa. Nimic din vocea lui sexy nu m-a făcut să-mi ies din fire. Ca şi când, aş fi descoperit antidotul unei boli numite iubire. Am primit mesajul transmis de el, i l-am comunicat pe al meu.... şi am simţit în vocea lui dorinţa de a continua cu o conversaţie uşoară şi insinuantă ca de obicei. Dar nu a fost aşa. [atât? ok. vorbim. pa] şi am închis în timp ce-l mai auzeam zicându-mi pe nume şi "nu ``te-am pupat`` ci te pup". Doar am zâmbit.

Aş minţi dacă aş spune că nu mi-e dor de el. Mi-este! Dar nu atât de rău sau nu în acel mod în care mi-era altădată.

Mi-e prieten. Şi unul care mă cunoaşte mult mai intim decât toţi prietenii mei. Este singurul ce mi-e încă în jur după tot.

Cu drag,

eu.