Starea de deprimare în care mă aflu nu pare a trece prea curând. Să zic că nu ştiu când şi cum am ajuns aici iar, nu ar avea rost. Ştiam spre ce mă îndrept cu paşi prea mari. Spre una dintre prăpastiile ce mă înconjoară. Diferenţa faţă de celelalte dăţi este că, acum, aş paşi spre ea căzând în neant.
Nimic din ce trăiesc în prezent nu mă mulţumeşte. Nu am prezent plin de evenimente. Nu am prezent! Dacă ar fi să mă gândesc la "prezentul" trăit în ultimile 6 luni nu ar fi mare lucru de spus. Am trecut peste o sesiune, am încheiat o pasiune ce încă mai ameninţă cu întoarcerea, am eşuat pe planurile carieră [job] şi învăţătură [facultate]. Iar, răspunsul la eterna întrebare ce faci a devenit nimic. Nimic! Nu fac nimic! Nu am ce! Unde! Cu cine!
Deşi nu vreau să admit că am rămas singură, sunt singură. Cei ce contează nu sunt mereu familia. Ai nevoie şi de o îmbărbătare şi o îmbrăţişare şi de la altcineva care într-adevăr are încredere în tine. Care ţi-e alături.
Odată pentru totdeauna ar trebui să admit că încercând să-i ajut pe ceilalţi încercam să mă ajut pe mine. Să nu fiu singură. Dar sunt singură. Şi toate încercările mele de a fi pe placul tuturor nu vreau să le mai fac. Nu vreau să mai ajut pe nimeni.
Nu am întoarse arme împotriva mea într-un război cu lumea. M-am plictisit să-l duc. Probabil că meritele se vor vedea mai târziu. Nu mă interesează. Eu am nevoie de... aş spune "de tine" dar nu am cui. Nu există acest "tu" în viaţa mea.
O nu! Nu vreau nici o funie de salvare! Vreau să cad. Să mă lovesc. Să mă ridic şi să-mi îngrijesc rănile.
Ştiu că într-un final, iar voi bate din aripi, voi dărui în stânga şi-n dreapta ajutorul profitorilor dar acum.... vreau să cad! Vreau! Asta vreau! Vreau ca în căderea mea să mă relaxez. Nu vreau să-mi amintesc de chipuri, zâmbete, trăiri şi simţiri, îmbrăţişări şi iubiri. Vreau doar să cad...
Cu drag,
eu.
14 comentarii:
Of, fata frumoasa si trista! mi-ar placea sa fiu langa tine, sa te tin strans in brate si sa te tin asa, pana iti vor ieisi iar aripile. as vrea sa fiu acolo sa iti arat ca nu suntem singuri decat daca asta alegem noi sa fim.
dar nu sunt...
dar mi-ar placea sa acorzi celor din jurul tau sansa sa iti arate ca exista multe feluri de iubire pe lumea asta.
te imbratisez cu drag.
,,Uneori simţi că nimic nu mai are sens iar totul se prăbuşeşte în jurul tău. Rămâi singur, printre ruine. Nu pleca privirea şi nu plânge.Dacă zidurile s-au prăbuşit, viziunea ta s-a extins şi tot ce vezi acum te va face să dai un nou sens vieţii tale.''
Gandeste-te ca nu esti singura , suntem multi in aceeasi situatie :)...resursele de a ,,iesi la lumina''se afla in numai si numai tine...sper ca maine sa vezi totul cu alti ochi :)
HEI!
Revino-ți că vin după tine :D
Am descoperit de curand blogul tau, am observat ca aveam aceeasi varsta, ca suntem aceeasi zodie si oarecum ne confruntam cu aceeasi situatie... spun oarecum pt ca am avut si eu perioade precum cea prin care treci, insa am trecut peste, lucru pe care il vei face si tu constienta fiind ca nu iti aduce nimic bun lamentarea si lipsa actiunii. In fond si la urma urmei suntem singuri, doar familia e cea care conteaza si este langa noi neconditionat si trebuie sa nu uitam asta. Restul oamenilor vin si pleaca de aceea e mai mult decat important sa stim cine suntem decat incotro ne indreptam(si cu cine), deoarece acea directie se schimba cu siguranta in functie de lumea care "graviteaza" in jurul nostru.
Asa ca, spor si re(inventeaza-te)!
As avea curaj sa bag mana in foc ca nu-i lasi pe cei de langa tine sa vada cata nevoie ai de afectiunea lor. Ba mai mult, cand cineva s-a apropiat de tine ai facut tu ce ai facut pentru a-ndeparta acele persoane. Ti-am mai zis: nimeni, nimeni nu poate ghici ceea ce vrei, ceea ce-ti doresti. Mai ales ca atunci cand ar intui ceva faci tot posibilul ca sa cred ca se inseala. Daca asa vrei, ramai un om puternic, sunt convins ca te vei putea ridica doar prin propiile forte, dar ai grija sa nu devi un om singur. Ar fi pacat. Ai atat de multe de oferit. ( Si ..., ca de obicei, ti-as multumi de n-ai publica comentariul. )
optimism.
Sunt momente in viata cand simtim mai mult decat oricand nevoia de prezenta acelui ceva; acel ceva care sa ne aduca zambetul pe buze chiar in cele mai triste clipe. In asemenea momente, daca suntem singuri, prapastia pare mai aproape decat e in realitate. Eu cred ca Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decat putem duce! Chiar daca uneori simtim ca ne prabusim, va veni si zborul care sa ne inalte. Ghicesc o nota de optimism in cuvintele tale si iti doresc un zbor cat mai lin si mai placut!
Itzi spun o poveste, pe care auzind-o, s-ar putea sa- tzi foloseasca( nu-mi place termenul, dar nu am altul la indemana).
Am auzit-o chiar din gura pictoritzei, pentru ca despre o pictoritza este vorba_ Lia Peltz.
Cand are zile de astea- cenushii/ dezradacinate/fara niciun Dumnezeu..se ashaza pe caldaram; lumea trece, unii se uita, altzii injura, cate unul rade.Ea sta si priveshte spectacolul strazii, al vietzii. Apoi, ca si cum un resort s-ar fi intins, sare in picioare si zice"Fata, Hai! sus! la drum!
p.s. nu mai spun altceva..
Si unul dintre cei doi fii ai mei a invatzat " afara", in trei tzari total diferite. Nu-mi spunea prea multe. Cred ca i-a fost foarte greu..
A invins! Cu toate dificultatzile .
Acum lucreaza intr-o alta tzara, tot europeana.
L-am vizitat, vine si el de doua ori pe an acasa, de mai multe ori cu probleme de serviciu.
Tu eshti artista- inspiratzia vine, dar , cred ca trebuie si " stoarsa", shtii cum se zice despre coeficientzii aia- 1/00 inspiratzie si 99/oo transpiratzie!
Sa nu te superi pe mine, nu intru cu bocancii in viatza ta.Am fost o mama exigenta. Exigenta am fost si cu mine. Viatza trebuie strunita, altfel ramane un cal naravash. Intrebam adesea pe cate unul dintre elevii mei care obosea: te-ai palmuit vreodata?
Poate ca este un mod stupid de a te rupe dintr-o stare dificila, dar , la mine a dat roade.
NOROC!!!!
Nu vreau sa te bat la cap, Luciana!
Tzi-am scris din nou, la mine; cand simtzi ca te-am obosit, sa dai un semn; vreau doar sa-tzi spun ca nu CADEREA itzi va da motivatzii- nu cere caderi- cere-tzi- tzie- altceva, orice, dar sa fie pozitiv- ai nevoie sa te gandeshti mult la tine; eshti atat de tanara!
Fii si putzin egoista! Croieshte-tzi un drum, o partie! Itzi doresc mult noroc!!!
p.s. sunt pe aici.
of, I feel ur pain :)
Lucianaaaa...unde esti?
It's easy to fall, it's a bit harder ro get up, but it's what matters!You are smart, and beautiful, and strong and you have everything that you need to do everything that you want and succeed :)So get up, cause the most important person is you!
Kisses:* (azi scriu in engleza, nuj' ce am :D)
Fata mea!
Este o zi minunata ! Poate ca si acolo este frumos!
Du-te la treaba- nimic nu poate fi pierdut ; de ce sa nu-tzi dai examenele? Poate reusheshti si cu jobul!
Itzi tzi pumnii!
Asta-i ultimul comentariu pe care-l las aici pentru multa vreme. Vreau doar sa sti ca al cincilea comentariu-mi apartine. Si ... deci io-s cel de care vorbesti in postarea urmatoare. ( Asta pentru ca unii se-ndoiesc de inteligenta mea. ) Nu prea stiu de ce ma deranjeaza prostiile astea insa ma afecteaza. Promit sa revin, sa citesc ce scri insa ma voi abtine de la comentarii.
Trimiteți un comentariu