[Later edit :
titlul rămâne neschimbat deşi un "anonim" mai jos mi-a atras atenţia că nu ştiu să scriu şi că inventez cuvinte. Am inversat ordinea a două vocale eu punând "e" în loc de "a" produsul final fiind titlul eronat. Corect se scrie SIMULTANEITATE şi nu SIMULTENAITATE cum scrisei eu.]
Cum poţi trăi zi de zi cu un soi de întâmplări, stări şi sentimente ce nu au legătură unele cu altele şi-şi urmăresc fiecare culoarul ei/lui dar, şi aşa, reuşeşte să te macine, consume?
Uneori mintea-mi se desparte în enşpe mii de direcţii şi fiecare direcţie înseamnă o stare, un sentimen, o întâmplare sau o emoţie şi nu-i doar una din fiecare ci multe din fiecare.
Eu le spun Iele. Un dans al ielelor. Haotic. Şi uneori distructiv. De câteva zile lupt cu unele care nu-s tocmai productive. Unele sunt date de eşecurile de până acum. Nu cred că ar fi cazul să enumăr eşecurile. O parte din ele au fost scrise pe blog încă de la început. Altele sunt date de discuţiile în contradictoriu cu mai marele familiei.
Neîncrederea naşte monştrii. Cât urăsc propoziţia asta.
De ce nu are încredere în mine? În faptul că nu totul depinde de mine!!! Oricât aş sta şi aş încerca să explic situaţia... nu frate! Nu se poate! Nu are cum! De ce tu, o mucoasă de 22 de ani să ai dreptate cu privire la angajări şi eu, EU un om trecut prin viaţă să nu am!?! Eh. Şi oricât stau să explic cum stă treaba mai nou cu criza financiară [care nu-i criză pe ţărişoara noastră ci e prostie şi o scuză pentru cârmuirea precară de peste două deceni] şi cu angajările nu rezolv nimic. Mai nou sare şi la gâtul meu că "de ce ajuţi dacă nu ai nici un beneficiu în urma help-ului". Cum să faci să înţeleagă faptul că dacă tu nu ajuţi nici dracu nu te ajută. Nu eşti luat de prost decât de cei ce habar nu au să aprecieze!
Şi! Şi ca să o ţin în acelaşi "patent" primesc telefoane! :
- "Nu am găsit cursurile de G.F.I. [gestiunea financiară a întreprinderii] că nu mi le-ai lăsat!" Stai aşa! E vina mea că eşti tută şi nu ştii să citeşti în mapa cu cursuri lăsată finanţe! Scrie finanţe!
-Şi sună altul :
"Am examen mâine. Eu ce fac?"
"dai examenul. simplu."
-Şi, sună altul :
"cum de nu ajungi AZI la interviu?"
"pentru că, deoarece şi fiindcă, nimeni nu m-a sunat pentru o confirmare oficială. luni disponibilă."
-Şi.... "de ce să nu ne întâlnim? deja ţi-ai găsit pe altul şi nu mai ai nevoie de mine? Atât a fost? Doar când tu vrei?"
Să zic da, doar când vreau eu... ar fi prea urât. Nu că nu ar fi aşa. Şi stau şi explic şi tipului că nu mi-am găsit pe altul doar că... nu se poate! Şi dacă nu se poate e că nu se poate!
Şi încerc să găsesc cele mai bune soluţii la toate apărute. Dar nu pot! Nu am cum! E departe de mine nucleul de acţiune. Şi nu vreau să ies la ocazie pentru a da palme celor ce sunt nespălaţi pe faţă în dimineaţa asta! Dacă vreţi, luni! Luni vorbim, negociem, şi tratăm tot ce vreţi! Azi, lăsa-ţi-mă să-mi văd şi eu de amărâta mea de viaţă şi de problemele de neînţelegere şi neîncredere avute cu mai marele familiei.
Am ajuns la starea aia de nervi în care aud cum se crapă de ziuă şi în care aud zgomotul făcut de viteza timpului ce trece! Nervi învinşi la maxim.
Şi un pumn de calmante nu-i o soluţie cum văd la tv. Dorinţa de a fi un ghimpe în coastele multora îmi alimentează vitalitatea.
Sau.. poate o fugă pe Costa Brava ar fi o ultimă soluţie.
Să zic că deja mă simt mai bine cu telefonul închis? Noroc cu căsuţa vocală.
Cu drag,
eu.
11 comentarii:
la acest capitol nu pot concura cu tine, dar daca mi s-ar intampla, as lasa totul balata si as pleca in "Costa Brava"(pentru mine "Haiduszoboszlo"-o localitate unde nu ma intelege nimeni si unde nu ma inteleg cu nimeni...tocmai asta e farmecul)
iti doresc liniste si pace!
Ne lasa bateriile, se pare. De aia e nevoie de o priza si de un incarcator. CostaBrava sau... cum se cheama locu' ala in care vrea JokeBox sa mearga :) La fel de bine poti sa devii mai putin simtitoare la toate chestiile din jurul tau, nu se asteapta nimeni sa fii o persoana placuta tot timpul, nu?
Pt JokeBox : eu nu doresc chiar să nu mă înţeleg cu nimeni. Vreau doar să mă debarasez de cei ce ar trebui să înţeleagă. Dacă am început să vorbesc părăseasca nu a fost cu intenţie. Ori eu m-am pierdut pe drum şi mi se pare că nu înţeleg nimic şi necesit un raport. Ori ei au rămas cu mult în urma mea şi nu le înţeleg cererile. E ceva undeva la mijloc. O neînţelegere. Dar trece.
Toate cele bune şi ţie. Că ştiu că ziceai că treci printr-o perioadă ciudată. O fi de soarele ăsta ce ne-a luat pe neaşteptate.
diferenta dintre mine si tine e ca eu trec printr-o divergenta de opinie cu mine insumi(poate fi si din cauza soarelui), si dupa cum zicea un mare ganditor:
cel mai greu razboi e cel cu sinele, deoarece persoana ta se afla in ambele tabere
Pt Neamţu' : îmi trebuie iar o detaşare de toţi şi de toate. Partea proastă e că dacă o fac, voi strânge cercurile de prieteni. Aşa zişii prieteni. Aş pleca în Barcelona şi m-aş încărca cu toată frumuseţea culturală de acolo. Şi de peisaje. Şi de nisipurile minunate de acolo. E unul din oraşele de pe lista de vizite.
Şi mi-am găsit priza şi încărcătorul. Deja îmi încarc bateriile cu parfumul trandafirilor. M-am refugiat în grădina ce e plină de trandafiri proaspeţi înfloriţi. :) mulţumesc.
sti ce a zis Hegel(un filosof) cand cineva i-a reprosat ca sistemul lui filosofic nu se poate aplica in realitatea sociala?
"putin imi pasa daca societatea e in acord cu filosofia mea, pentru ca eu stiu ca sunt cel mai intelept sintre voi" :P
Pt JokeBox : divergenţe cu mine însămi am şi eu. Una dintre ele se dă şi acum. Doar că... nu e ceva greu. E faza că nu vreau să admit anumite realităţi, amân "implementarea" unor soluţii sau rezultate.
Şi dreptate mare avea filozoful ăla :)) cât de mare dreptate.
Nu ştiu ce aş putea să-ţi zic. Probabil că cea mai bună soluţie e să analizezi la rece situaţia ce a declanşat războiul dintre tine şi tine. Undeva trebuie să existe o soluţie de mijloc. Eu sunt omul cu mijlocul.
ma uimesti!!!
vrei sa spui: sa urmez calea de mijloc?!...tocmai asta era divergenta mea, sa o urmez sau nu... eu mi-am pus intrebarea: cum trebuie sa-ti traiesti viata?
si am avut 3 raspunsuri:
1 sa o traiesc la extrem
2 sa o traiesc rational
3 sa urmez calea de mijloc(si pasional si rational)
prima data eu am ales calea rationala, dupa care ma ghidez inca din liceu si tu esti de parere sa urmez calea de mijloc?! poate ai dreptate...
Păi, ce poate fi mai greu în toată faza asta? Raţional şi pasional. Sună cel mai bine. Nu e grav să înclini uneori balanţa către pasiune mai mult şi către raţional mai puţin. Depinde de situaţie. Uite, de exemplu, când am înclinat balanţa către pasiune a fost una dintre cele mai frumoase [apoi dureroase] perioade din viaţa mea. Totul e cu preţul.. Depinde cum vrei. Eu încerc să menţin echilibrul.
"Simultenaitate..." exista cuvantul asta in dictionar? nu cred.. presupun ca ai vrut sa scrii.."simultaneitate",nu?:> ;)
Cum tu ştii doar să corectezi în ultima vreme.... Interesant că-mi vânezi greşelile :)
Trimiteți un comentariu