duminică, februarie 22, 2009

Amintiri tăinuite...

Şi în mintea mea apare un chip din întuneric şi spune doar "shh... nu vorbi despre... shh..." şi atunci începi să-ţi aminteşti... Întrebarea firească este "ce?" celelalte îmbrăţişări, celelalte sărutări, celelalte vorbe, celelalte nopţi nedormite, celelalte îmbrăţişări... Celelalte ce le-ai dat uitării din cauza nu durerii că nu o mai simţeai ci din cauza... sinuciderii speranţei...

"Important e să ţi minte ce trebuie să uiţi..." la doar 4 ani Cleo spune adevăruri... Şi uitând ce trebuie să uiţi îţi aminteşti în zile geroase, noroase şi pustiite că... trăieşti un deja vu... Crunt dar iar adevărat. Diferă doar intensitatea focului... a pasiunii... a atracţiei şi implicit a iubirii...

Mi-amintesc cum mi s-a sinucis speranţa în cazul fostului... Negru. Nu mi-amintesc... Ştiu că e ceva... ceva... Nu-mi vine în minte decât infidelitate, trădare, vorbe şi situaţi goale şi urâte.... Cred că focul ce alimenta iubirea aceea pare că a avut mândria lui când a hotărât să nu mai ardă... Privesc şi acum locul în care a ars... Şi mai văd materie primă de ars o grămadă. Nu ştiu cum de a încetat brusc. Cred că se săturase să ardă în van... Nimic din ce a fost nu este frumos. Nu ştiu dacă au fost cu adevărat clipe frumoase. Doamne cât mai plângeam!

Plângeam nopţile acasă. Plângeam zilele la şcoală şi la examenele finale. Plângeam când mâncăm. Plângeam mereu... Şi de`odată a încetat să mai îmi pese. A încetat să mai simtă ceva pentru el. încetase încă de când... nu ştiu... Doamne cât de absurd pare dar este adevărat. Ştiu cu siguranţă că el nu are legătură cu despărţirea şi cu moartea iubirii pentru fostu... Dar... Nu-mi amintesc...

Devenisem imună? Eram doar obişnuită cu acesta... Ce mult contează şi trecerea anilor. Te face să nu mai ştii ce înseamnă să simţi... Eu mai simţeam nimic... Nu mai simţeam nimic de la nici două luni... Crunt dar adevărat... Ne ştiam din acel punct de vreo 6 ani. Groazic să nu mai simţi.

L-am revăzut... După un am jumate... Arată oribil. Nu mai are nimic din puritatea tipului de care m-am îndrăgostit încă de la 14 ani. Nu mai are sclipiri în ochi... Este trist. Morocănos. Şi mi-a confirmat că mă invidiază pentru libertatea mea... Nu mi-a plăcut... Dar nu-l pot ajuta... Acum, las totul în urmă, tot ce a fost... E mai bine aşa...

Şi... Shh... E mai bine să laşi cenuşa să zboare.

Cu drag,

Eu.

8 comentarii:

Kali spunea...

cineva e malancolica astazi!

Domnul.Brucan spunea...

Tocmai ai trait momentul maxim de razbunare (daca e un termen fericit), tu fiind ok, intalnindu-l in felul in care l-ai descris. Nu cred ca exista un sentiment mai puternic la nivel de satisfactie decat sa-ti vezi fostul/fosta intr-o stare inferioara tie (fizica sau mentala)Chiar daca e si-o parere de rau amestecata-n ecuatie, toate peste toate, ai confirmarea finala ca problema nu a fost la tine. Nu stiu, cred c-asa o fi :))

Lucylle spunea...

Neah... doar puţin... adică... Am privit puţin în butoiul cu melancolie şi mi-am adus aminte de amintirile ce le ţineam sub lacăt...

Lucylle spunea...

Nu neapărat răzbunare... Doar că... Mi-a fost bine mie să-l văd pe el atât de rău... Dumnezeu ştie câte mi-a făcut şi cât am fost rănită... Eu acum sunt bine... Îmi pare rău pt el...

emc2 spunea...

în final totul este dat uitării...
îmi aduc aminte doar numele lui,dar sincer nu-mi amintesc cum arata...
îmi amintesc doar "obsesia" ta pentru el...cred ca asta se datora vârstei la care l-ai cunoscut...
este ciudat cum timpul le rezolva pe toate,într-un fel sau altul.

Lucylle spunea...

Timpul le rezolvă pe toate. Dar pe asta mi-a rezolvat-o pe nesimţite. Abia acum realizez ce şi cum a fost... Eu nu l-am recunoscut... Cred că tu treci pe lângă el şi nu-l bagi în seamă. S-a schimbat mult.
Îmi amintesc că-mi spuneai că timpul le rezolvă... Uite că... Le rezolvă încă.

A Not So Spotless Mind spunea...

Ce trist e sa nu mai regasesti mai nimic din omul de care te-ai indragostit, desi in teorie e aceeasi persoana. Poti sa simti un vis cum moare...

Lucylle spunea...

Un vis cum moare... Sau un balon de săpun cum se sparge... Sau un tablou cum se decolorează sau o ramă ce se sparge...

Rămâi doar cu un gând "era mai bine dacă nu-l vedeam iar, aşa, mi-a distrus amintirea unică şi frumoasă ce o păstram..." a fost...