Am citit în ultima vreme pe mai multe blog-uri despre un subiect delicat, des întâlnit, neînţeles şi totuşi foarte folosit... Şi anume despre aparenţe.
Cum un om este catalogat după o vorbă a unuia ce nu ştie nimic despre tine şi totuşi "o cunoasc eu foarte bine". Acele etichete ca uşoară de exemplu... Şi de ce? De ce adesea noi, femeile sau fetele, sfârşim a avea o asemenea eticheta?
Adesea răspunsul este simplu.
Invidia. Invidia unor de a nu te putea atinge cu un deget măcar... că nu reuşesc să intre într-o discuţie sau care nu au habar să lege 2 cuvinte cum trebuie...
Prostia sau incultura. Când, din cauza faptului că nu ştiu să respecte sau să cunoască o persoană, cel mai uşor mod de a denigra o persoană este să o vorbeşti de rău aruncând astfel în ea cu cuvinte şi descrieri neadevărate.
Dar sunt şi acele persoane care din cauza geloziei ajung să creadă că eşti uşoară... Venind de la aceste persoane de la care ai pretenţii, şi ştii că le-ai expus totul aşa cum este, este dureros şi jignitor.
Nu înţeleg de ce pasiunea este confudată cu nimfomania... Între ele este o graniţă.... nu slabă ca între iubire şi ură, ci bine delimitată... Dar... Rămân cu acest semn de întrebare...
Ce te face să crezi că pasiunea o transformă într-o nimfomană sau o "uşurară"? Asta nu înţeleg eu...
Rămân cu întrebarea doar...
Cu drag,
Eu.
13 comentarii:
hmm... etichete, cam asta face omu inca din vremurile biblice; inca de pe vremea cand adam numea fiecare animal in parte; e cam aceeasi chestie, omu pentru a isi usura existenta incepe si eticheteaza, imparte, grupeaza, totul la un mod general, si rareori priveste ceva ca pe un unicat, ca ceva aparte. cam asta e esenta omului .. nu prea poate fi schimbata ;))... Apropo .. mersi de comment, m-a bucurat mult. nice job, si pe aici ... am citit asa in mare .. dar cand am timp ..citesc mai in mic ;)).
În mare scriu că am timp... şi net :D şi a devenit cam un job scrisul pe blog. Păcat că nu sunt şi plătită.
Cât despre aparenţe... Wiiiiii greu cu lumea asta... Mă mai enervez din când în când când se încearcă o etichetare asupra mea de cineva ce nu tre` să vorbească în primul rând... Dar în rest.... poa` să zică lumea tot ce vrea, eu nu am să-mi trăiesc viaţa cu lumea cu cine va avea încredere în mine...
Excelentă postare, am descoperit acest blog întâmplător dar voi reveni cu siguranţă...
Poţi reveni oricând... Nu am de gând încă să-l închid... Este singura posibilitate a mea unde pot fi ce sunt... Fără a mă mai feri de unu sau de altu adoptând diferite comportamente...
da chiar tare postarea;)...
am revenit :D
:*:*:*:*:*
hmm pi ici pi colea:))...
am sa scriu:)..:*:*
Era timpul să revi :D îţi simţeam lipsa în nopţile când nu aveam somn... Şi nu aveam cu bine chat-uii... :D
şi citeşte "pentru iubitul meu" că nu mai poţi să-ţi tai venele pe ea ;)
Pai, e o chestie biologica in toata treaba asta cu etichetarea, anume ca subconstientul tiparizeaza persoane, situatii etc. pe baza a ce a acumulat pana atunci. Si daca ai capul plin de "mizerii", atunci n-ai cum sa aduci margaritare in prin plan. Si din cauza asta n-ar trebui sa te ingrijoreze cum te eticheteaza lumea, fiindca e responsabilitatea lor...Chiar imi imaginez ca daca "etichetele" astea ar fi lipite la propriu pe noi, am umbla pe strada acoperiti din cap pana-n picioare de post-it-uri :))
Să ştii că este cam aşa cum spui :)) plini de post-it... Imaginează-ţi cum ar fi. Majoritatea acoperiţi cu aceleaşi etichete şi când te întâlneşti cu o persoană şi vezi etichetele nu mai ştii dacă e Luciana sau Carmen sau Ana... :)
tu vorbesti de prejudecatile barbatilor iar eu de ale femeilor :)
Cam asa cum spui tu se intampla. nici eu nu stiu de ce, dar odata etichetat greu mai scapi de eticheta, poate chiar niciodata.
Fiecare vorbeşte de ce este lovit. Ar fi fost culmea Samuraiule să vorbeşti şi tu din acelaşi punct de vedere ;) dar te înţeleg.
Şi alex nu-mi spune de etichete şi de faptul că nu mai scapi de ele :(( cunosc. Dar mă lupt celor ce trebuie că nu sunt ce spune eticheta şi sunt ce sunt când ajungi să mă cunoşti... Suntem etichetaţi de persoane ce nu ştiu sau de invidioşi.
in legatura cu ideea de aparente...
este delicat subiectul si nu poate fi chiar asa de usor de clasat...
spre explu am fost pus in situatia de a crede in vobele unui coleg sau sa cred in ceea ce am observat la el...
cum increderea in mine este minimala am hotarat sal ajut si sa merg pe ceea ce spune gansind si explicati de ce facea anumite lucruri(ticuri sau chiar prostie pura)... sfaturile mele care cerea timp au fost bine venite cat si pentru comportamentul lui agresiv... insfarsit am avut nevoie la randul meu de ajutorul lui... si ma dus cu vorba pana am pus stop... si am sezizat ca era asa cum il vedeam eu... si iam spuso in fata ca asa este... el imi reprosa "crezi in aparente" defapt nu cred ca erau aperente si detali...
Trimiteți un comentariu