Dulce amărui...

Bine înţeles că nu mă refer la ciocolata mea preferată, kandia cu 75% cacao... Deşi, aş savura una acum şi m-aş linge pe degete şi apoi m-aş trage pe mâini şi mi-aş mai cumpăra încă una dar şi frişcă şi te miri ce alte fructe şi mi-aş face o salată de fructe greţoasă dar şi delicioasă în acelaşi timp... Poate dacă-i pun puţin alcool îi mai taie din greţoşeală... cred...nu ştiu sigur.

Şi m-aş îmbrăca în rochiţa albă primită anul trecut de la mama şi care are pe poale trandafiri gri mari şi care este scurtă... Nu chiar... De la genunchi cam 2 palme mai sus... Şi mi-aş pune sandalele. Şi mi-aş lua bolul sau castronul cu amestec de ciocolată amăruie cu frişcă şi fructe şi m-aş duce în sufragerie şi m-aş delecta... De ce?

Pentru că acum singura soluţie în capul meu este să iau o porţie fizică de dulce amărui şi să le compar discuţiile avute cu el... Că nu ştiu care este mai dulce şi mai amară... Nu ştiu! Nu ştiu care dintre ele două pică mai greu! Şi care mă face să nu mă mai ating de acestea/acesta până când... oi simţii iar nevoia.

Că dacă nu ar fi dorinţa nimic nu ar fi! Normal! Gândeşte-te! Ce prost ar face ceva ce-l răneşte [cumplit] dacă acel ceva nu i-ar trezi o dorinţă [anume]? Eu cel puţin aşa sunt. De ce să mănânc mere când nu vreau? Iar când mănânc mere să te ţii... că mă îmbolnăvesc... şi se lasă cu tratamente grele.

Vorbeam cu el puţin mai devreme şi-mi spunea că nu vede rostul venirii mele în Bucureşti... doar ca să-l văd.. Într-un fel amar a fost că nu vrea să mă vadă [gândeam eu şi gândesc] şi dulce când explica faptul că "pentru o oră de iubire renunţ la a mea nemurire" cu alte cuvinte este un deranj sau efort prin care nu vrea să trec [explicaţia venită ulterior de la el]...

Poi, puii mei! Lasă-mă pe mine să aleg asta! Dacă eu cred că deranjul nu este mare, de ce te bagi tu şi spui că este? Mai mi-aruncă şi "este alegerea ta..", adică eu ţi-am dat de înţeles că mai bine lasă... Şi cred că vorbele lui pică mai greu ca a mea combinaţie. Dar iar îl aud vorbindu-mi că... "ai venit aici şi nu ne-am întâlnit măcar 5 minute..." păi, tot eu pissy? Tot eu vinovată? Of... Băiatul asta indecis mai este.

Poate îi fac o "subpriză" şi o să mă vadă cum m-a văzut prima dată... În negru, cu părul îndreptat de nu m-a recunoscut nici mama... Iar el era pe punctul de a pleca deoarece nu m-a cunoscut... Nu că mă ştia de multă vreme. Era a patra oară când ne vedeam şi prima dată în afara facultăţii... A avut un şoc! :)) "să nu te recunosc". Normal, nici eu nu mă recunosc când sunt cu tine.
Şi atunci am descoperit prima dată America. Am ştiut cum mă doreşte doar după privirile lungi şi galeşe şi după sclipirile din priviri şi după zâmbetul ştrengăresc din colţul guri... Şi buzele alea... Of... Şi nu a fost nevoie de dezinhibator cum spune el la vin... I-am arătat că vinul nu are legătură cu dorinţa... Dorinţa a venit de la necunoscut şi de la a cunoaşte şi de la a vrea...

Iar el acum... "nu veni doar pentru a ne vedea..." Da? Atunci vrei altceva? Dacă da, spune-mi. Orice ar fi.... Nu cred că după atâta vreme te-a lovit pudismul... Sau ba da! Că prea roşeşti când îţi fac cu ochiul...

Eh, uite că vreau o ciocolată amăruie că el este amar pentru moment şi vreau să văd care-i de fapt mai puternic.

Cu drag,

Eu.

Pi.Es. Recomand spre ascultare : Schiller feat September - Breathe. [cred că o ştiţi... radiourile parcă au înnebunit şi se întrec în difuzarea melodiei]