Aripi întinse...

Astăzi am încercat să mă înalţ de la sol prin puterea propriilor aripi... Şi mi-am învins aripile... Şi am încercat o bătaie în aer... Şi încă una... Şi alta... Şi privind către cer am încercat să zbor...

Soarele ultimilor zile mi-a încălzit aripile amorţite de ger şi am putut în sfârşit să mă înalţ la cer şi să-mi dezmorţesc trupul... Din înaltul văzduh am văzut lumea ieşită afară... Bucurându-se de clipele însorite... De venirea prematură a căldurii... Aveau nevoie de această căldură... Evenimentele ultimilor luni i-a prins şi mai mult în războiul zilnic de supravieţuire... Am zâmbit căci ştiam că le va fi bine...

Am zburat departe de casă... Şi... în direcţia opusă lui oprindu-mă cu un zbor nocturn la o altă adresă căutând... nectarul în alt pocal... Dar nu este la fel de dulce şi de preţios ca acela venit de la el... Acesta este... crud dar suficient încât să mă ţină în viaţă până când... voi gusta încă odată din nectarul oferit de el....

Şi azi... întinzând aripile după o perioadă lungă de timp de amorţire... Am simţit că... pot zbura fără ca destinaţia finală să fie el... Am zburat de dragul de a zbura...

Cu drag,

Eu....