Nu ar mai fi nimic... Animarea gândurilor sumbre este slaba speranţă că există posibilitatea de a scăpa de toate astea într-un viitor... Dar lumina speranţei este prea slabă pentru întunecimea gândurilor de acum...
Nu. Nu mă gândesc la nimic drastic ca plecare definitivă sau la renunţare... Ci sunt acele gânduri ce te cuprind când prea multe şuturi îţi iei în fund.. Parcă aş fi un copil capricios şi zice "nu" la orice.
Nu vreau să te uit.
Nu vreau să te las iubire.
Nu vreau să stau locului.
Nu vreau îngheţată.
Nu vreau cămaşa roşie.
Nu vreau să pleci.
Nu vreau să nu te mai iubesc.
Nu vreau să mor.
Nu vreau să zâmbesc.
Nu vreau să plâng.
Nu vreau să dorm.
Nu vreau să îţi vorbesc.
Nu vreau să-mi mai fie dor.
Nu vreau să lucrez.
Nu vreau să trândăvesc atât.
Nu vreau să mai vreau.
Cine ştie ce mai vreau eu când nu vreau ăsta este prea atotcuprinzător? Nici eu nu ştiu ce mai vreau...
Şi un oftat de zile mari îmi cutremură fiinţa...
Vreau ceva! Îl vreau pe el să-mi şoptească "şti că orice ai zice, ştiu ce-ţi doreşti cu adevărat."
Cu drag,
Eu.
6 comentarii:
O seara minunata!
Mulţumesc mult. O seară minunată şi ţie.
Copiii, in ciuda aparentelor, au o putere ascunsa de a trece peste presupusele lor probleme prin gesturi infantile ...
Poate uneori e bine sa ne intoarcem, sa rememoram acele vreumri, insa putem noi sa rezolvam probleme reale prin metodele de atunci ?
Eu cred ca depinde... depinde de tot :)
Probabil că soluţiile la cele mai multe dintre probleme le găseşti dacă priveşti problema prin ochii copiilor... Adesea am rezolvat unele probleme abordând o logică puerilă...
Depinde cât de mult vrei să rezolvi problema. Iar eu problema "el" nu vreau să o rezolv.
superb
Crezi? E doar starea de confuzie ce mă îmbrăţişează ca un şal de ceaţă rece...
Trimiteți un comentariu