Fără plimbări

Fără plimbări lungi pe malul mării. Am stat acasă. Din motive ce ţin de viaţă am rămas locului. Cred că e al nu ştiu câtelea an în care stau acasă de 1 mai. Celor ce le-am promis că le voi transmite mesajele mării am să mă ţin de promisiune. Data următoare când voi reuşi să ajung, fac şi livrările. Până atunci, le adun.

Şi ce-am făcut eu azi? Păi, am bătut o cafea nasoală. Nu se mai găseşte o cafea bună la pachet. Şi să mă duc la barul meu unde cafeaua-i bună [şi este singurul bar ce-l frecventez în care nu-s ospătariţe ciufute ci ... aaa nişte tipi superbi.] în pijamale cu părul ciufulit nu-i prea indicat. Ce trebuia să mă pună pe picioare mai rău m-a ameţit. Şi, cum trebuia să continui cele trei rele de pe ziua de azi, am încercat să intru în legătură cu un operator portocaliu să-mi explice şi mie de ce nu pot activa netul. Şi, cam în vreo 3 ore şi mai bine, am reuşit să intru în legătură cu ei după ce ameţeala de la cafea a fost şi mai rău accentuată de muzica aceea.

Ce putea să urmeze? După două lucruri rele urmează ceva mai ok. Am plecat cu jumatea matură a familiei la bunică-mea. [ Frate-miu fiind la pădure cu alte neamuri. ] Şi plecaţi de acasă, toate bune şi frumoase până la apariţia unor nori imenşi şi negrii şi a unui vânt rece. Urât că, a trebuit să plecăm către casă.

Şi un alt 1 mai în familie. Ca de obicei. De ce ar fi trebuit ca anul acesta să fie altfel? Păstrez tradiţia.

În speranţa că voi aţi petrecut mai bine decât mine.... Aveţi grijă de voi. Celor ce ştiu că sunt pe la mare. Şi celorlaţi ce mai stau prin locurile de baştină. Distracţie plăcută.

Cu drag,

eu.