9 P.M.

Cât de dus să fi să adormi după amiaza şi când te trezeşti să ai impresia că e a doua zi şi că "te-ai trezit târziu"? Răspund tot eu. Nu trebuie să fi dus trebuie să fi eu. Adică, numai mie mi se întâmplă să adorm şi să mă trezesc cu impresia că e a doua zi.

Să nu mi se mai întâmple chestia asta, am zis să nu mai dorm după amiază. Şi la propriu trag de mine să-mi ţin ochii deschişi. Şi mă confund cu Tom din Tom şi Jerry în episodul acela când vine motanu` acasă după o seară cu băieţii şi tre să-l prindă pe şoarece. Aşa şi eu. Beau litri de cafea, evit să pun capul pe pernă.... Mai am să recurg la soluţiile lui dar nu am ajuns chiar aşa.

Mi s-a întâmplat chiar azi faza. Am adormit după ce am terminat de umblat prin casă. Cum mâine trebuie să fiu la o oră decentă [adică 8am] la spital, aveam gândurile pline. Şi nu am mai realizat că de fapt e 6pm şi nu 6am. Mi-am setat ceasurile de peste tot aşa de ceva vreme şi nu mi le schimb din comoditate. Şi uite că, m-am trezit cu gândul că trebuie să plec la medic fiind ok ora pentru a-mi termina toaleta. Doar că.. e 6pm! Iar ai mei se uitau amuzaţi la mine cum mă agitam prin casă după una alta.

Din acelaşi capitol, "confuzii" pot mărturisii încă vreo două faze.

Eram în 2007 în toamnă cu Andra în Bucureşti, pe la Universitate cu ziarul în mână dând telefoane pentru închirieri. Şi am dat peste oferte de nici nu vă închipuiţi. Am găsit un apartament, în Cotroceni parcă, doar că arăta ca după război.. [ăsta-i alt capitol, altă poveste. să revin] Şi ne notasem noi adresa şi trebuia să ajungem în Vatra Luminoasă. Nu că acum aş ştii să ajung, deşi prin apropriere treceam. Faza era că trebuia să luăm tramvaiul 34 nu ştiu câte staţii de nu ştiu unde, şi apoi să luăm parcă 311 alte 2 staţii sau chiar una şi într-un final ajungeam unde trebuie. Toate bune şi frumoase. Numai că noi am luat tramvaiul 34 într-adevăr dar nu în direcţia care trebuia. Ci în direcţia opusă. Într-un final ne-am reorientat şi ne-am găsit adresa.

Din acelaşi capitol dar din subcapitolul "direcţii opuse", ultima aventură când fui în capitală. Cucoana de mine circulă că are curaj cu rapidul. Zic curaj deoarece am mai spus că nu-mi iau bilet. Şi cobor la Gara de Nord evident. Apoi metrou. Destinaţia finală...? Tineretului. Apoi s-au complicat. Că am ajuns în Regie să mă întâlnesc cu un amic. Şi a început aventura. Urc de la Grozăveşti către Obor. Rută corectă. Doar că, prin nu ştiu ce minune mă trăzneşte idea că nu-i bine, cobor în Crângaşi [mi se face pielea ca de găină când mă gândesc la staţia asta, aici stă exu] , metroul pleacă şi rămân cu gândul "de ce dracu am coborât?". Iau următorul metrou evident. Şi ameţită cum sunt la cât m-am sucit, învârtit, urc în cel opus direcţiei Gara de Nord-Obor. Şi mă trezesc că aud "urmează staţia Grozăveşti..." dar nu am realizat că este metroul către Republica decât când am auzit "urmează staţia Timpuri Noi cu peronul pe partea dreaptă". Am ajuns într-un final la Dristor ca apoi să iau către Obor liniştită. Toată faza m-a costat ratarea trenului de 3 dar prinderea celui de 5 pe muchie de cuţit. Scuza ar fi pentru faza asta de aiureală cronică de care sufăr, ar fi că... mă întreţineam într-o discuţie siropoasă cu alt el.

Să revin la realitate. Mă uit la ceas şi realizez că-i într-adevăr 6.30 PM.

Iar 9.P.M. este alarma când sună tel să mă trezesc.

Cu drag,

eu.